Egipt. 11. Negocieri

Eu sunt un om bun, în sinea mea. Cu intenții rele, desigur, dar bun.

Mie nu prea îmi place să negociez(să mă țigănesc), nici de o parte nici de alta a banilor. Cred că nu sunt român, sau ceva. Băi , pur și simplu îmi face rău.

De aia am învățat să fiu bun la ce fac, de aia, când mă enervez și spun că ATÂT vreau, mă doare în pula de “market price” de cât cer alții, etc. Nu-ți convine, du-te în pula mea la alții, nu îmi pierde timpul.

Când mi-e foame, da, iau prețul pieții și nu comentez, sunt un om rezonabil.

Când cumpăr un serviciu nu prea încerc negociez, pentru mine. Dacă e în interesul unei afaceri înțeleg dar și atunci am o abordare rezonabilă, să zic așa științifică, în stabilirea prețului pe care îl pot oferi.

Dar, în general, dacă vreau ceva, tu îmi spui un preț eu mai întreb și pe alții și decid de unde cumpăr. Nu încerc să te fac sa oferi mai ieftin, nu încerc o licitație inversă (#ratrace). Că eu ți-am spus ce vreau și tu știi cât mă costă să îmi oferi aia. Dacă îți cer mai ieftin înseamnă că te vei uita să îmi oferi mai puțin decât am cerut. Iar asta e inacceptabil.

După care, dacă ți-am dat cât ai cerut, îmi bag pula in mă-ta până livrezi ce am cerut, fără figuri. Lumea pare că nu înțelege și partea asta și atunci încep să tai din bani, dar nu despre asta e vorba.

Ci despre Egipt. Aci cică e musai să negociezi. Pula mea, am cumpărat o eșarfă de la hotel că mă omora praful. Mi-au cerut aia echivalentul a 20 de lire britanice. Mult, plm, nu avea prețul pe ea ( e totuși din material de calitate, nu mizerii cum am văzut la comercianții aia care agasează turiști  ) dar n-am stat de comentarii, că aveam nevoie . Am dat banul și nu am clipit. Am mulțumit, am plecat zâmbind și nu am mai trecut pe acolo, mama lor de jepcari.

Am cumpărat niște esențe, cât au zis ăia atât am plătit, mi s-au părut preturi decente , m-au tratat frumos , nu îmi place să fiu țigan, pur și simplu. Eu dacă te invit in casa mea, te tratez frumos, încerc o înțelegere respectabilă iar tu ești țigan cu mine, așteaptă-te să te dau afară în șuturi și flegme și îmi îmi bag pula în mă-ta, să nu mai aud de tine #nohardfeelings. Așa cred eu că tre’ să te porți cu genul ăsta de oameni, nu-i ceva personal. Chestia asta cred că o moștenesc de la tata.

În viață însă nu merge mereu așa că nu toți sunt respectabili. Și nu toți te invita “în casa lor ” și se poartă frumos cu tine. Doar te agață să îți dea o japcă.

Așa eram într-o seară într-un bazar prin Aswan. Nu ai ce sa vezi pe acolo, în principiu, decât dacă vrei să cumperi condimente, hibiscus 🌺 pentru ceai(  trebuie spălat că e plin de praf ) sau ceva suveniruri ieftine ( și la preț și la calitate – nu figuri de artă) . Nu glumesc.

Ne luau aia in bot la rând . Soția a văzut ceva rochițe locale și să le cumpere la fete. Două bucăți 350 de lire cerea ăla ( echivalentul a $23). Băi sunt de “ceva” calitate, dar nu chiar așa. Am decis că nu, e un pic cam mult. I-a zis soția că 300 e un preț corect ( $10 dolari bucata, pe vas le vindeau cu 8 , nu chiar alea și nu sunt sigur că aceeași calitate, dar probabil) . A comentat ăla ceva pe urmă a zis că e ok.

Azi eram la Abu Simbel și soția zicea că vrea să le mai ia ceva la fete și a văzut la un nene ceva pantaloni de bumbac. A căutat ăla , a adus 2 perechi a zis că îi mai dă una gratis pentru ea dacă vrea. L-am întrebat pe ăla cât e halatu’ și a zis ceva gen droișptreizecișinouășpe – nu am înțeles nimic. I-am zis să repete și a zis altceva. L-am pus să scrie pe telefon în lire egiptene și bagă el acolo 19,000 – vechiul truc.

Mă uit la el așa la modul, bă , îmi vinzi tot magazinul ? Și mai șterge un “0” că a greșit și pula mea.

Mă uit la el să văd dacă e sigur. 126 de de dolari, boss?

Ii spun soției că e prea mult și să plecăm. O întreb cât vrea să plătim pe trențele alea , ea zice că 10 dolari pe bucată, maxim 12 , eu cred că pot să le găsesc mai ieftine in magazin in UK sau Romania dar HAI, că alea sunt made in China și pula mea.

Oricum mă simt jignit, dar ăla mă întreabă cât dau pe ele. Ii spun simplu că îi dau 450 de lire pe toate trei . Îmi zice că e puțin. Ii explic că la prețul ăsta le pot cumpăra din UK , și că îmi pare rău, dar plec. Îmi spune că nu, că 800.

Ii mulțumesc și plec, eu nu am poftă de golaneli. Că nu, că sa mai stau, că pula calului, mi-ho-ho. Ii spun frumos soției -hai, că ne așteaptă echipa la autocar.

S-a ținut vreo 100 de metri după mine, i-am spus că nu mă mai interesează să mă lase în pace ( “please sir, don’t hold me against my will, I am calling the police”, vrajeli. ) După 250 de metri a zis că mi le dă la 450 .

-Boss, am zis NU!

-Păi e prețul pe care l-ai oferit tu, facem ca tine.

-Da, a fost, nu mai cumpăr,nu mai sunt interesat.

S-a mai ținut 100 de metri după mine cu 450, după aia cu 400. După care striga disperat că mi le dă cu 300.

-Bine, bă, boss, ia 300 și dă-mi-le, ai negociat ca un zeu.

La modul hai să scap de tine, că se ții după mine și îmi e frică că poate te superi și ni le dai gratis.

Și cred că așa merită orice căcat din ăsta care crede că țigăneala de tipul ăsta e o artă.

Bă, ceri cât vrea pula ta, când ai coaie, când te bazezi pe ceva , nu pe faptul că poți să scazi prețul și la 20% din suma inițială că ai cerut oricum de 10 ori prețul la care poți vinde.

Inițial m-am gândit să nu cumpăr și gata, să țină el minte!

Daar după aia când l-am văzut pe milog m-am chibzuit intr-o milisecundă că, bă , ia stai așa! Cred că mai bine ține minte muia pe care și-a luat-o, decât aia pe care nu.

Nu e vorba că la 300 nu ar face profit (habar nu am, nici nu îmi pasă), ci că putea câștiga 450 cinstiți, fără să fie țigan – i-am oferit suma asta concret. Dar a preferat să fie căcăcios și să ceară 800 deși e evident că s-ar fi mulțumit și cu mai puțin decât i-am oferit eu. #meettheromulans #baniisuntlamine