În drum spre două șiruri de vizitat observ o necomuniune dintre om și natură.
Case pălătoase , kitchoase, uneori blocuri și mai ales neterminate, în locuri cu perspectivă de sat agricol, unde nu își au locul și lasă o impresie dezolantă, nu luxuriantă, dar presupun că le lipsește simțul ridicolului.
Contrastele sunt vizibile și denaturează valoarea intrinsecă a locului.
Orice pădurice de palmieri e exploatată de un grangure local, care și-a tras o viloacă in jumătate acolo, dar gunoaiele la poartă se înalță semeț, pesemne au uitat învățămintele vechi egiptene care spun să nu atunci nimic în Nil. Cine pula mea poate să citească hieroglifele ălea, oricum?
Eram mai interesat de motivul caselor in construcție, neterminate. Aflasem un motiv economico-legal care se pare că nu mai e atât de valabil. Anterior ,casele care nu aveau recepția făcută și erau încă în construcție, nu plăteau impozit.
Cică partea cu impozitul a fost ajustată și plătesc oricum la camerele locuite. Dar nu sunt prea multe.
Și am aflat ceva interesant.La fel ca bătrânii lor faraoni, egiptenii preferă să investească în construcții mai degrabă decât să bage banii în bănci. Sau în educația copiilor, de pildă. Toarnă betoane și pun cărămizi in neștire in ideea că acolo e câștigul lor viitor. S-ar putea sa fie , căci Egipt e țara cu cea mai mare creștere demografică , in viitor e posibil să umple casele lor, dar e un pariu.
Pe sistemul proști dar multi.
