Un mic panseu cu #valul 2 în România

Sunt două chestii aici care reflectă două curente. Unul e curentul de neîncredere în autorități și de saturare al populație, practic nu mai pot urmări și înghiți retorica guvernului.

Pe de o parte am putea vorbi de faptul că succesul limitat al strategiei guvernului ( România se claseaza pe locul #36 în lume ca număr de morți la milionul de locuitori – orice altă statistică e irelevantă în măsurarea succesului ) se erodează și se transformă în propriul dujman ( omul nu crede dacă nu vede el cu ochii lui morți ți răniți, iar 87 la milion nu-i chiar un număr care să convingă. Dar nu-i asta, e pur și simplu faptul că se vede că și pandemia asta, exact ca în filmele cu politică și oameni putreji, e folosită ca paravan de sifoane și de făcut căcaturi pe sub mână și aia e, nimeni nu merită un capital de încredere mai bun, să fim sinceri.

Iar curentul ăsta, are , în teorie capacitatea de a mări puțin miza și rata de transmisie. Că așa merge.

A doua chestie care se reflectă e ca valul doi așa cum e el e subțire, în ciuda politicilor alarmiste și în ciuda tentativelor de a face din țânțar armăsar.

În teorie numărul de cazuri e în creștere, ca în Aprilie, în practică numărul de teste care se fac e semnificativ mai mare.

Adică, în practică, nu avem niciun indiciu că proiecția de acum a cazurilor înregistrate se reflectă proporțional în aceeași măsură față de realitatea din teren ca la începutul lui aprilie, în afară de statistica cu morți.

Din păcate, doar la început prezenatarea comunicatelor de pe siteul MS era relativ transparentă, cu ținerea unui jurnal zilnic în care se descriau exact vârsta și comorbiditățile înregistrate la fiecare pacient, lucru care a făcut destul de clar că decesele marcate cu ”covid” nu se inregistreaza neapărat cu privire la faptul că moartea a fost determinată de virusul ăsta , ci doar se marca prezența sau absența virusului la o persoană care a decedat, lucru care poate fi la fel de relevant ca faptul că un pacient bolnav de astm a murit călcat de mașină, acum s-a dus dracului și transparența cu pricina.

Pe site-ul ministerului sănătății se prezinta acum un raport sumar , care menționează statistic niște intrevale de vârstă și câți dintre pacienți aveau comorbidități, fără a se specifica ce tip, și câte.

Adică se prezintă fix ceea ce se măsoară fără a mai lăsa oricărui extern la libera discreție și capacitate de discernământ vreo informație contextulă despre cauza morții. Pur și simul raportul arată rata infectării cu covid printre decedați, nu reflectă decesele cauzate de sau influențate notabil de virusul ăsta. Adică, s-a trecut înapoi la munca la kil’. Sau la kill ? 😀

Degeaba se agită sperietoarea cu valul doi, la cum se văd lucrurile , în momentul ăsta potențialul epidemic nu prea e acolo, în România. Desigur că lucrurile ar putea să se schimbe în anumite condiții, dar momentan percepția publică este că statul se chinuie să-și umple spitalele ca să devină credibile eforturile lor – cu abuzuri cu privire la internarea cu forța a pacienților inclusiv a asimptomaticilor .

Cam așa arată lucrurile într-o țară foarte afectată, cu o populație de mărimea celei a României. (Chile, preferata mea)

Pe de altă parte și raportările ăstea se fac pe nimerite. De exemplu, în județul Vâlcea , dacă te iei după cifre, sunt de departe cei mai puțin covidați locuitori din țară, cu 52 de cazuri confirmate până azi. În total.

Mda, nu știu ce să zic, adică dacă are vreo legătură cu faptul că cel puțin până când m-am întors eu în UK, în județ nu era stație de testare . Cumpăraseră una și se pregăteau. Adică la caz de ceva, trebuia să vină cineva cu un kit, să te testeze , să meargă în alt județ , să pula în pizdă.

Ho, nu vă faceți griji, că nu am dus niciunii nevoia aspră de a avea așa ceva. Nici nu se grăbește lumea să se ducă degrabă la test, e mai pe ”lăsați-ne, bă, în pace, vă caut eu dacă e ceva.”

Panseul e că, momentan, valul #2 în România e mai mult de PR decât de facto. Vă prindeți voi și singuri dacă vine pe bune, nu-i nevoie să vă uitați la TV *cough*.