Asta e un miniarticol d-ăla semimotivațional.
Dacă aș avea un sfat pentru mine ar fi “investește în viitor” că o să dea roade.
Când aveam 9 ani m-a luat tata de mână sa plantam niste salcâmi pe marginea porumbilor de “La Pădure”. Îl deranja că nu era niciun fel de umbră să te odihnești când mergi la sapă , că mai intrau vite de pe drum și zicea el că salcâmii cresc repede și sunt buni de foc.
Vite nu mai trec pe acolo demult, el nu mai sapă porumbul să se odihnească la umbră că ierbicideza, nici măcar nu mai culege de mână. Dar salcâmii aia au crescut de a tăiat și a ars deja o tură, acum vreo 6-7 ani cred.
Dar umbră s-a făcut. Multă. Drumul aista era pustiu printre tarlale. Acum e in lăstăriș.
Am muncit o singură zi. Acuma eu nu zic să vă apucați de plantat salcâmi pe lângă drumuri, dar înțelegeți voi ideea.
Credeți și investiți în viitor, pentru că dacă nu o faceți, viitorul ăla nu se scrie singur.
Acum, după mai bine de 25 de ani, drumul ăla potea să fie tot unul sterp printre tarlale. Dar arată altfel ( nu zic că mai bine sau mai rău , doar altfel ) pentru că eu și tata am muncit o zi.
Analysis paralysis, anyone? Sau doar eu?
Uneori.
Nu știu cum arată restul tarlalei dar aici ai o frumoasă perdea vegetală…și cică chiar e bine să ai așa ceva în zonele agricole.