O bere curioasă

Localul meu preferat prin părțile ăstea e o terasă;  beer garden – dar din aia pe bune nu vrajelile de prin Germania, bă.  Am fost în doar vreo două mișto acolo, una in Dusseldorf și atât, nu știu de ce am zis două.  Biergarten-urile nemțești sunt mișto, unele din ele, dar sunt terase în sensul de terasă, mie îmi plac alea în sensul de grădină, livadă, nu urbanizate.

Eh aici sunt mai multe de gen, îmi place maxim unul numit “The Cunning Man” , merg juma’ de oră pe jos să beau o bere, sau două dar aia e.

Iar ăștia au bere ok. Nu prea există bere bună, dar în urma cu ceva vreme când mă învârteam în fumul unui grătar și linsesem mai mult de o sticloancă, m-a surprins un fior din rinichi pe canal la vale , unul din ăla ca atunci când se zdrăngăne nisipul și îl simți cum se rostogolește un pic. Și, cum am antecedente, vrând-nevrând, berea nu e așa de rea. Nu mai vreau chiar durerile nașterii, mai bine câte un pic-pic , până nu mai rămâne nimic. Din ficat.

Asta e berea și are un gust de pale ale , dar ușurel așa. E de la berărie artizanală.