Cand nu ai soluții îți asumi pierderile și mergi înainte

Mă uitam la poza asta din mediafax/alphanews.

E o expresie pragmatică a situației. Când n-ai soluții e risipă de energie să te prefaci că ai și să-ți pierzi timpul cu asta și cu ”cum o să prevenim ca data viitoare să nu se mai întâmple așa ceva”.

Nu se poate – simplu. Nu că nu se poate în teorie, nu că n-ar exista soluții și proceduri. Eforturile necesare sunt însă peste măsura acceptabilă, nimeni nu vrea să-și asume consecințele, iar în România lumea e oarecum OK așa – cu puțin așa rezultă din cursul vieții.

Dramatic, tragic, dar pragmatic e să dai cu mătura și să treci mai departe.

Au luat foc ăia la Colectiv și n-au avut spital de arși, paturi, proceduri, nici alte resurse.

Soluțiile propuse implicau niște resurse financiare destul de consistente canalizate corect, pentru un spital de arși.

Mai implicau niște costuri pentru organizatorii de evenimente și proprietarii de spații în respectarea unor norme de securitate. Greu.

Mai implicau angajați la ISU care să-și facă treaba corect, fără concesii făcute pe șpagă sau pe prietenie . Nu se poate – toți avem prieteni.

Au ars nou-născuții prin spitale. Probelemele au fost tehnice, de procedură și de insuficiență de personal. Soluții? Nema.

Drept urmare uite că mai arseră unii intubați. Unii care aveau 95% șanse să moară oricum, că procedurile, personalul și mijloacele de tratament din România nu oferă rezultate mai bune de 5% persoanele intubate.

Nu sunt oamenii politici de vină. Că tot voi îi votați pe ăia. Dar detaliile ăstea nu-s suficient de importante pentru suficient de multă lume, din care cauză, cu părere de rău, e mai productiv să nu va prefaceți că aveți soluții.

N-aveți. N-avem. Facem ce ne permitem să facem .