Probleme de partid și probleme ”la noi”

Au scos ăștia de la Recorder un reportaj bun, acuma că e campanie electorală, care trage cu căcat în PNL și le arată, practic, românilor că ăștia sunt tot ca ăilalți. Ceea ce e corect. Dar reportajul nu e bun pentru ce credeți voi.

Drama personajului principal, expusă aici, este ca el, un profesionist care și-a câștigat poziția prin concurs și și-a demonstrat valoarea prin muncă, a fost înlocuit din funcția de conducere printr-o decizie politică și a fost, prin asta, supus unui abuz și unei umilințe personale față de familia sa. Și vrea acum, după ce s-a declarat învins, prin demisia pe care singur a scris-o, să mai bage o fisă și să-și repereze onoarea. E mânjit de ”Miorița” peste tot.

Și mai intră acolo niște aprecieri cu privire la lipsa de competență a noului director și niște aspecte fataliste cu privire la barajul dinsusul Odorheiului, care vai doamne, e un drob de sare administrat fără competență profesională. De ce? Nu e clar, că dumnealui e încă acolo pe poziția de expert, iar directorul îi spune pe înregistrare că se bazează pe el, profesional vorbind.

Nu contest ce arată reportajul cu privire la manevrele politice, nici nu-s de părere că-i tocmai OK să fie așa. O parte din mine spune că genul ăsta de politruci ar trebui să fie șterși din istorie. Dar nu are cine s-o facă, că voi tot alegeți din ăștia dar aveți pretenția să fiți conduși de alții.

Pe de altă parte, politic vorbind, e dificil să implementezi strategii și politici în teritoriu, dacă directorii nu ascultă decizia politică, chit că poate profesional au argumente în nesupunerea lor. Managementul eficient nu se face cu middle management independent. Mda, sună urât, dar asta e situația.

Dacă ai dat o dispoziție ea trebuie să fie impusă , iar oamenii responsabili să o facă trebuie să poată da socoteală. Dacă fiecare șef de direcție se poate propti in lege, poate spune că el își face datoria neimplementând directivele- NU POȚI ca guvern să îți impui politica. E atât de simplu.

Domnul în cauză spune că dumnealui nu e membrul vreunui partid politic și insistă că nici nu vrea să fie. Și îl înțeleg pentru asta, cam din aceeași perspectivă mă uit și eu acum. Nu vreau să fiu la mâna nimănui, nu vreau să iau decizii politice și vreau să fiu pe pula mea. Drept care, în meseria mea eu pot fi expert sau consultant, cum ar veni, în cazul acela, un inginer șef , cu orice grad profesional, funcție care nu i-a fost negată, ba i s-a păstrat și salariul.

Doar poziția de management, nu cea de expert, e condiționată de apartenența, sau obediența politică. Și e de înțeles. Că managementul nu prea poate avea neutralitate. Ministrul Mediului e răspunzător de ce se întâmplă la Apele Române.

Eu, dacă aș fi ministrul mediului, nu aș accepta să am ca șef de direcție regională un expert care-și proclamă independența și neutralitatea. Că curul meu e în joc la orice dispoziție nerespectată, iar eu nu accept să port responsabilitatea acțiunilor unor oameni care nu mi se subordonează.

Da, l-aș accepta pe domnul în cauză pe poziția de expert. Pentru că poate fi ignorat în procesul de luare a deciziilor, cu suportarea consecințelor, de către management ( sau nicio consecință, dacă vorbim de politică), dacă deciziile sunt proaste.

Iar dacă e așa și cad capete, nu va fi capul expertului care cade, câtă vreme el e acoperit profesional și a raportat corect. Va fi capul meu și mi-o asum. Dar dacă trebuie să cadă capul meu pentru am un șef de direcție regională care face ce vrea pula lui, că e el expertul din pantaloni, ei bine chestia asta e inacceptabilă.

Prin urmare, întrebarea e simplă :

Cine își asumă responsabilitatea publică a implementării politicilor guvernamentale și a programului de guvernare în teritoriu, pe partea de mediu și Apele Române? Domnul Ianculescu, sau partidul aflat la guvernare? Ca dacă e vorba de partidul aflat la guvernare, atunci partidul cam trebuie să poată măcar valida, dacă nu să aleagă echipa de management.

Noi, ăștia care lucrăm în privat, înțelegem mai ușor cum e cu treaba asta. Nu contează cât de expert sunt eu, boss. Pentru management și leadership nu-i nici pe aproape de ajuns să fii expert competent.

Iar domnul în cauză, îmi pare rău s-o spun, că sunt foarte mulți oameni competenți care cred altfel, nu pare să aibă capacitatea necesară pentru a gestiona poziția aceea. Probabil de aia l-au și atenție! – făcut să-și dea demisia.

Urmăriți reportajul, că aici e partea cea mai tristă. Nu se spune nicăieri, nici dumnealui nu se plânge de asta, că l-au demis cu japca, că i-au evaluat prost performanța profesională – COAIE, l-au INTIMIDAT să-și dea demisia.

Sigur, nu e fair-play, cred că e și ilegal într-o oarecare măsură – dar dumnealui și-a scris singur demisia, a avut un timp de gândire, lol, la auzul unor amenințări destul de vagi: ”să nu înceapă cu altele”.

Mie asta-mi sună a o pălărie mult prea mare pentru capul său, pe care domnul în cauză a mirosit-o. Că n-a vrut să înceapă cu altele și a ales calea ușoară. Demisia și mă plâng pe urmă, cu handicapul la vedere, tipic românesc. Nu, nu a pierdut lupta, a abandonat lupta și dup-aia…

Dar de ce să nu înceapă cu altele? Funcția asta presupune o anumită tărie de caracter și o capacitate de negociere pentru a împăca voințe politice și a face ca argumentele tehnice să fie acceptate și acceptabile pentru factorii politici, nu e despre calculat rezistența barajelor și înălțimea lamei de apă deasupra unui oraș când se rupe un baraj. Cu asta se ocupă niște pulifrici de ingineri, unii ca mine, de exemplu. Și iau bani buni pentru asta.

Valori pe care domnul în cauză nu le are din start, iar noi vrem să promovăm ( deja lăcrimați la linkul pe care vi l-am dat pe facebook) astfel de oameni în poziții de leadership și management. Ăștia nu vă pot conduce nicăieri, nu pot lua singuri decizii, nu pot rezista la presiuni și la șantaje, dacp nu stă cineva lângă ei să le asigure spatele și să le șoptească la ureche replicile de șmecherie, când se pierd cu firea.

Deja mi-a pus cineva, mai demult, în alt context, întrebarea care vă stă acum pe buze și o să răspund aici. Era ceva la modul : Tu ce-ai face în situația aia, tu crezi că ești mai breaz?

-Nu știu. Știu că eu dacă îmi dau demisia e că nu mai vreau să lucrez acolo, necum să mă trag pe cur pentru publicitate electorală.

Știu că dacă copiii mei și muierea se uită la mine să fiu bărbat și să reprezint lucrurile în care cred, nu mă cac în pantaloni să-mi dau demisia ( fără măcar să-i consult) , să aflu pe urmă că-s dezamăgiți, că credeau că au un barbat în casă, când de fapt au o pulă flască. Din contră, aș lua în considerare să-mi dau demisia, dacă copiii sau femeia m-ar trage de mână că-i cazul să mă gândesc și la ei, nu să mă gândesc doar la orgoliul meu personal. Asta aș înțelege și m-ar durea în pulă de-un post de director sau de soarta țării sau a Odorheiului Secuiesc, în comparație cu ce-i important pentru familia mea. V-aș lăsa să vă înecați în barajul care se revarsă, dacă grija voastră nu intră în planurile familiei mele.

Altfel, dacă-i pe amenințări, nu vreau să-mi sune discursul ca al Danei Budeanu, dar domnul în cauză are o alură de mafiot cu gleznele goale. Încă din tinerețe eu am luat în bot amenințari mai clare decât ”să n-ajungem la altele”, unele sunt în dosare pe la IGP, de mai multe ori am și ajuns la altele și mă cam lasă rece aroganțele unor politruci obezi.

Serios, m-ar fi apucat răsul la genul ăla de amenințări, îi scoteam afară în șuturi pe ăia. Și după aia mergeam la șeful de la partid, sau la șeful care i-a trimis p-ăia și aveam o discuție cu el, dacă voiam să ocup poziția aia.

Ca să mă lămuresc despre ce e vorba. Că adică de ce cred ei că eu nu-s bun să duc la îndeplinire politicile statului. Unde e problema.

Iar de-acolo decideam dacă trebuie să fim prieteni, sau dușmani, sau îmi bag pula în jobul lor.

Aaaa, n-ai numărul ăluia care contează, sau nu se face, sau ți-e frică să ai o discuție ? Marș, mă, acas’, atunci, că genul ăsta de joburi nu-i pentru cățelandri.

Ori ești un lider pe bune, ori ești omul liderului. Nu se poate altfel.

Singura problemă pe care o văd in tot reportajul ăsta e că ăștia de la PNL au pus în loc toot un Terchea-Berchea, tot o coadă te topor care se ofilește iute în fața presei, pe cineva să țină loc de lider. Aia e, presupun că și la ei se manifestă aceeași lipsă acută de leadership.

O notă de final: Transpiră grosolan faptul că un politruc poate obține o funcție de director cu o cerere de detașare de 6 rânduri, suflându-i-o de sub picioare unui expert care a muncit toată viața de până atunci pentru ea.

Parțial asta e urât, pentru că reflectă superficialitatea societății de azi ( nu numai din România) și lipsa unui sistem de valori consistent. Parțial derivă din neimplicarea socială și politică a societății – de tipul ” eu sunt expert, îmi fac treaba mea , nu ma bag în politică, nu mă interesează ce fac ăștia”. Eh – dificil când tu ești ăștia și lucrezi ”la stat”, nu? Eu pot să zic asta, dar până și eu am niște steluțe, că într-o măsură lipsa mea de implicare mă afectează și pe mine și-s nevoit să fac concesii. Că există un motiv pentru care copiii mei studiază în Anglia, nu în România.