Pornhub – cancelling culture și puterea de cenzură a celor mari

Mă trezii cu noaptea în cap, amenințat că pornhub a șters majoritatea conținutului ăla bunu’, de la utilizatorii neverificați .

Grav nevoie mare, nu știu dacă e așa, că eu sunt mai în urmă cu conținutul astora, ei au trecut în ultima perioada pe segmentul “amateur”, “independent”, un fel de platformă video de conținut #onlyfans, nu chiar pe placul meu.

Mie îmi plac filmele turnate de profesioniști, regizate și realizate frumos, cu buget, cu mijloace tehnice și casting de calitate. Ce să mai, eu sunt un om care apreciază arta, nu spoiala și amatorismul.

Iar ei au devenit un portal care permite puletelui de rând să facă un ban cinstit din labă. De unde și problema, întrucât au dezvoltat o nișă de abuzuri și trafic de persoane. Dacă e cerere !?

Au fost un număr însemnat de articole care au prezentat abuzuri asupra femeilor , unele minore , în scopul monetizării imaginii și unor activități sexuale impuse victimelor ( să-mi bag pula, ce urât am scris-o p-asta, zici că sunt cap de cretă de la secția moravuri ) .

Dar nu astea au determinat un comportament autocorectiv drastic din partea Pornhub, nu.

Ci faptul că unul din procesatorii de plăți majori a zis că suspendă orice serviciu către Pornhub . Punct.

Iar asta e parte din “cancelling culture” , dar la nivel de organizație. Aia de la MasterCard au decis să ia o atitudine de cenzură , într-un fel.

In cazul de față nu am prea multe de comentat, aia de la PornHub trebuiau să facă singuri treaba asta de când au aflat ( din presă / mă leși) ce se întâmplă pe platforma lor, sau ceva organizații guvernamentale/ sau non-guvernamentale trebuiau să le fută niste ștachii în muie pentru asta. Că nu-i treabă de băgat sub preș. Pe de o parte e onorabilă poziția MasterCard, pe de altă parte ilustrează puterea pe care o are un asemenea jucător asupra platformelor de conținut.

Practic , dacă eu aș avea un blog din care as face bani, la un moment dat, dacă aș deranja suficient de tare unul din putinii emitenți de carduri m-ar putea închide, sau mi-ar închide gura prin simplul refuz de a mai lucra cu mine.

Sigur, aș putea lucra cu unul din ceilalți, sau schimba modelul de monetizare și plăți, dar cancelling culture înseamnă că se raliază mai mulți în spatele unui mesaj și ți-o dau la buci.

Chestiunea e ridicată de Pornhub in felul ăsta . Ei zic că toată lumea să in ei, cum dădeau pe vremuri în Playboy ( care au avut și ei problemele lor legale pe vremuri ) doar pentru că ei sunt inaintea vremurilor sit societatea nu acceptă ce fac ei.

În principiu ar putea fi așa, dar în fapt vorbim de violuri , trafic și sechestrare de persoane , în cazul ăsta da, nu cunosc multe persoane atât de “deschise la minte”, sau mai degrabă bătute în cap, să accepte abuzurile de felul ăsta și acțiunile împotriva drepturilor elementare ale omului ca ceva avangardist. Sunt doar o adunătură de infractori de drept comun care au găsit o schema de operare și simbioză cu un sistem insuficient controlat și auditat. Au evitat controlul și auditul folosindu-se de volumul mare de date. Cam ca YouTube și Facebook.

Eh, aici voiam să ajung. Ăstea două sunt probabil la fel de cancerizate precum PornHub, din perspectiva asta , dar momentan opinia publică despre ele nu a fost inflamată suficient cât să genereze o reacție de genul ăsta de la un emitent de carduri . Și chiar daca ar fi fost, s-ar putea ca jucătorii de nivelul MasterCard sa nu fie suficient de mari pentru a impune un cancelling giganților. Ținând cont că vorbim de trusturi cu influență media, riscul ar fi mai degrabă invers.

De aia zic, cancelling culture e cam de căcat așa . Practic, duce la un soi de polarizare prin democratizare bolnavă a societății .

Restul în episodul următor. Când o fi ăla. Mi-e frică să nu îmi dea cineva cancel și să rămân fără venituri pe blog.