Cum o ardeam eu la ultimul grătar dupe al anului ăsta din UK discutam cu un pretin despre planuri de Crăciun. În sinea mea eu ieream propus de mai câteva zile înainte.
Că’tasem un loc unde s[ mergem și noi liniștiți ca familie și să ne scurgem ultimele zile din anul ăsta de căcat, care pentru mine n-a fost așa de rău, de fapt și erau fix trei locuri pe Pământ unde erau și zboruri directe și puteai să și ajungi fără să te bage ăia direct pe izolare de la o săptămână în sus, dar și alea cu condiții; Aruba, Dubai, Maldive – în ordinea numerelor de pe tricou. Aruba era cu dovadă test la plecare, test la aterizare, sau test la aterizare + carantină până la rezultate și, în plus, o cerere online că vrei să mergi în țara lor și îți scriu ei dacă ai voie, Dubai cu test la plecare, sau la aterizare, Maldive cu test la plecare și screening la sosire, dacă ești nașpa – carantină în facilități guvernamentale, nu la hotel ca boșii.
Puteam pleca în Zanzibar, ăia nu îți cer nimic, numai să nu ai simptome și nu te pun pe nicio izolare, dar mai greu cu zboruri directe + carantină la întoarcere.
Și în România, care ne primea ( observați că vorbesc la imperfect) fără nimic, niciun test , nicio verificare, UK era ”safe”, că transhumau les romulans de Crăciune.
Ne cam chitisem pe Aruba și mai ales Maldive, mai ales că găsisem o ofertă bună-bună la vreo 10,000 de lire pentru toți 5 cu tot cu zboruri, așa pe scurt. Mărunțis. Dar am ajuns așa la concluzia că ne miroase a bani jucați la păcănele . Și, în timp ce petreceam ultima ieșire la cârciumă din UK pe anul ăsta ( după redeschidere, înainte de reînchidere) – am ieșit la două, din bar în bar ca britanicii, ca să facem plinul – mă gândeam că în sinea mea eu nu tânjesc după nicio Maldivă sau Arubă. Io vreau acasă, atâta tot.
Să dorm, să mă liniștesc, să nu mai muncesc. Mai am de updatat un blueprint azi și aia e pe anul ăsta, dar zic așa….
Și cam așa a rămas, cu ia mai dă-le în pula mea de teste, de loterii plecăm în România, când ne întoarcem stăm pe izolare până facem testul de eliberare, pula mea. Copiii or vedea ce-or face cu șicolile , că ”și școala asta nu e ca o prăjitură să se înghesuie toată lumea să ia câte o felie și să nu îi mai rămâie și lu fi-tu” – îi spunea unchiu-meu lu’ tata, când era el disperat că nu ajung eu la facultate în prima zi, că nu am rezolvat cu cazarea. Avea dreptate omul.
În viață tre’ să ai și-un pic de curaj să faci ce vrea pula ta, nu numai ce vor, sau se așteaptă alții de la tine.
Și-am luat bilet în prima zi după scripturi, vacanță pe 18, bilete pe 19. Scumpe, era Wizzu’ cât British-ul aproape, și toate scumpe 250 de lire de persoană one way. Cumpărat așa cu ochii închiși. Miroseam eu că o să se schimbe lucrurile un pic și că ne strică Grinchii ăștia și Crăciunul, cum au și făcut-o pentru alții, prietenii mei au rămas p-acolo, n-au mai apucat.
Când i-am auzit vorbind joi de tulpini am luat sama că e groasă. Vineri Reading era in Tier 2, sâmbătă, când am plecat în 2, duminică dimineața m-am trezit în România cu mail de la consiliu că Reading că sunt în Tier 4, că au mai inventat ei peste noapte un Tier nou.
Zic, e groasă, rămânem p-aici o vreme. Aici unde e bine. Hehe, i-am făcut pe fraieri ca pe găini.
La aeroport în Luton era mai plin decât in zilele bune când circulau bombardierii liberi. Am remarcat și calitatea cât de cât mai bună a oamenilor aflați în tranzit.
Am intrat pe 19, fără carantină fără nimic în țară, în zona verde. În spatele nostru s-au închis porțile; zboruri suspendate, carantine, oameni blocați în tranzit. Cică e pentru binele nostru.
Care noi, nu se știe. Noi, ăia care ne așteptăm prietenii și familiile de sărbători, care suntem încurajați de un an, că ho, că e mai important să trecem peste asta și ne mai vedem noi după. Nu, nu e. Că după poate nu mai există pentru toți. Sau nu la fel, sau nu așa. Oamenii mai au în plan și să moară anul ăsta și să se îmbolnavească și nu-s dator nimănui cu un an din viața lor. Care vă știți că vă datorez zile de la mine, îndrăzniți să veniți să le cereți.
Când unii dintre noi rămân p-afară , unii separați înauntru, conceptul de ”noi” se subțiază. În izolare nu prea există noi. Iar asta-i o problemă.
Pe mine, mă doare în pulă de ”noi”, ca de obicei, când am plecat am rupt ușa; nu serios, am tras așa de tare de ușa din spate c-am rupt mânerele. Am închis-o așa, o repar io, când s-o putea.
În România e interesant, ca de obicei, nicio zi plictisitoare. Deși cârciumile sunt închise știu oameni care beau la cârciumă. Deși statul pe cârtie interzice deschiderea a orice nu e terasă , de la loc la loc autoritățile locale sunt oameni și au declarat că ei nu neapărat or să facă controale. Deși cârciumile sunt închise, terasele sunt deschide și dracu a mai văzut până anul ăsta terase deschise în decembrie. Unele sunt terase mai cu numele, altele…plm, nu contează, important e că suntem romulani și găsim noi probleme la soluții.
Da ma dar stiu si altii ca suntem romulani. Si uite asa bag eu frumos doua teste PCR la interval de o saptmana si doua saptamani carantina cu share location de doua ori pe zi. Si nu, nu sunt crezuti aia din Ro au mai angajat pe altii din India. Si semnat declaratie ca daca iei covid e fix vina ta si doar a ta.
Ce pula mea e cacatul asta?
La ce conteaza cine e de vina? Nu te trateaza sau cum?
Si vrajeala asta ce cacat e? Nu poti sa lasi telefonul si sa le dea altcineva share location , sau sa faci mock location, sau pula mea? Unde se cred, ba, aia – in filme?
@doru vlad: chiar am ras la asta cu share location. :)))))
si de doua ori pe zi! o data nu era de ajuns, ce s-au gandit ei, ca iesi din carantina si dupa fugi repede acasa sa le dai lor share location. :)))
@Catalinx: dar parca si data trecuta tot asa ai plecat la limita inainte sa se declare carantina. :))) cred ca vb personal cu boris johnson inainte de le nimeresti asa.
cred ca vb personal cu boris johnson inainte de le nimeresti asa. Nu vorbesc cu ala, vorbeste el la televizor si ma cam prind eu ce-are prin cap. Data trecuta mi-a dat Manowar niste indicii si am pus cap la cap informatiile si mi-am modificat planurile , initial facute prost sub presupunerea ca nu se intampla nimic. Insa am plecat dupa ce s-a declarat carantina, doar inainte sa se opreasca zborurile de tot. Atunci carantina nu ma deranja prea tare ca era oricum lockdown prin aproape toata Europa. Mie-mi place strategia si planingul si nu-s io neaparat Kasparov, dar si… Read more »
Pai conteaza ca le e frica ca le pun sandramaua in cur. Am mai fost colegi care au ajuns la bord cu COVID si au tras vaporul pe dreapta! Si nu e cat se pierde la daily rate , e chestie de imagine si cat pierzi ce o sa negociezi pe viitor ca nu ai cum sa explici de ce a fost atat de mult scoasa nava aia din functionare. A doua chestie ar fi ca ma pot suci eu si sa le zic ca din cauza lorsi a mediului in care m-au trimis m-am imbolnavit si sa incep sa… Read more »
aveam pe vremuri un coleg la munca tot asa cu “misca camera sa vad ce e in jur”. il suna prietena si trebuia sa ii arate tot ce era prin jurul lui prin birou. banuiesc sa se convinga ca era chiar la munca. :)))
la covid nu stiu cu ce ajuta. ca stii, tu esti acasa, dar pot veni 100 de oameni la tine. :)))
Pai si intreb si eu ca Stropic – tu stai ,da’ nu dai petreceri?
Inteleg ca fiecare meserie cu riscul ei, dar mie mi se pare de cacat. Adica daca astea sunt ultimele doua saptmani din concediu – HAI, ca inteleg, cat de cat, ca sa nu te duci infectat pe vasul lor. Eu n-as face din astea, de aia nu am acceptat niciodata joburi cu control sporit unde “viata extrasportiva” e interesul firmei la care lucrez.
La intrebarea asta cand am pus-o si eu au zis ca daca tin neaparat ei ma pot caza doua saptamani in hotel sa fie toata lumea multumita. Parca mai bine e acasa la sanul nevestii!