Memento 1859 în 4 fraze

Ca eveniment istoric mi-a plăcut și mă inspiră mai mult unirea din 1859 decât ”Marea Unire” din 1918, întrucât e pe alt tipar.

”Mica Unire” ( n-a fost mică deloc) e realizată pe un proiect tipic românesc, efectuată într-un spirit golănesc, cu miloagă pe la statele europene mai importante să fim băgați în seamă, cu forțarea permisiunilor acordate și punerea lor în fața faptului împlinit, dar cel mai important cu renunțarea la interesele personale imediate, în favoarea unui interes comun, ghidat de un vis naționalist, un fel de halucinație în masă.

Cuza este vedeta din poza Unirii, dar meritele nu-s decât în mică măsură ale lui, ci mai degrabă ale celor care au renunțat la dreptul lor de a conduce și de a fi privilegiați.

Interesant este faptul că ideea de a avea în Țara Românească același domnitor ca în Moldova i-a aparținut lui Dimitrie Ghica, care era remarcabil prin faptul că era fiul lui Alexandru Ghica ( locțiitorul de domn) , adică era băgat în seamă, că era fiul lu’ tac-său și totuși a avut o idee golănească dar foarte utilă.