Visul verde se întunecă puțin

Planurile Uniunii Europene de tranziție la energie verde și reducerea emisiilor de CO2 se bazează pe ”Tratatul pentru Energie semnat în 1994” consolidat în 2015.

Strategia uniunii europene pe temă și, în principiu, a țărilor semnatare fie ele europene, sau nu, a fost una de sprijinire ( mai degrabă pardonare) a țărilor mai puțin dezvoltate, în ideea de a ajunge la un nivel de dezvoltare economică care să le permită să aibă resurse să migreze la o energie mai verde.

Drept care, în țările precum România s-au permis subvenții pentru investițiile în combustibili fosili.

După timp, unele țări mai dezvoltate, care au dus greul și au facut shiftul către energie mai verde nu prea mai sunt de acord cu pactul așa cum e el și comentează, amenință cu părăsirea acordului, pentru că – de ce nu, unii să poată produce energie ieftină și ei nu, mai ales în condițiile economice curente.

România, ca de obicei, se trage pe cur, cu grupul codașilor, că ei vor cu investiții în fosili și pula mea. Băsescu visa gazoducte când a fost președinte. Și nu cred că se trag pe cur de dragul fosililor, ci că sunt niște bani de fisionat pe acolo și de ce nu. Chiar în perioada asta se desfășoară o anchetă deschisă de Comisia Europeană pentru un ajutor de stat de 2 miliarde de euro ( da, miliarde, euro, două) propus de România pentru complexul cu pricina – mă întreb cum aș putea ajunge și eu prin consiliul ălora de administrare – pentru un plan de restructurare.

Pe de o parte România are nevoie de energie, că a avut perioade când a fost importator net, iar economic, cu resurse de petrol, gaze și cărbune – are mai mult sens producția locală și independența relativă, decât importul si sunt tot mai dese perioadele cu sold ( balanță) negativ.

Culmea, planul de restructurare al complexului prevede investiția in energie solară, parcuri fotovoltaice de 700MW – cam cât un reactor de la Cernavodă, dar presupune și investiția în dezvoltarea de capacități de producție pe gaze de vreo 1.3GW, :wink – aici e șmecheria. Normal că țările civilizate fac un pic spumică la noțiunile de ”ajutor de stat” și ”investiții în fosili”.

Principial, eu cred că e o idee bună că uite, România are o strategie cu privire la deficitul energetic recurent, care a fost observabil de prin 2018 încoace.

Dar evident că durerea mare este că o ard mizer și low pe gaz, când ar putea să sară primii în față la acord , cu gata, băh, doar regenerabile – haida, focu’ pe nucleare, că alea nu sunt penalizabile, Europa suferă un pic la alea cum suferă și la energie – Uniunea e net impotrator de energie, cel mai mare din lume:

Citiți fraza asta de două ori:

The EU is the largest energy importer in the world, importing 55% of its energy, at an annual cost of around €300-350 billion.

Bucata asta de lume este dependentă energetic, în valoare de 55% din consum. E foarte net importator ( nu-i vorba, evident, doar de curent electric).

Fracking nu ne place și pe bună dreptate, carbunele a devenit mizer și adânc de săpat după el, petrol și gaze sunt mai subțirel prin Europa și ne put și alea .

Cu soarele, hidro și vântul e mișto dar trebuie și ceva mai consistent și mai controlabil, adică care nu e vulnerabil la condițiile meteo și care permite control, adică să bagi cărbuni când e nevoie și s-o dai mai tango când nu .

Iar partea nucleară e una din chestiile care se pot dezvolta mai ușor în România decât în alte părți că nu ai populație handicapată la creieri, sau ușor handicapabilă media care să se opună. Acordul cu SUA a fost privit cu neîncredere, în sensul că ar fi prea frumos să se întâmple, nu cu reluctanță.

O altă chestie, care ar fi putut să le fi trecut prin cap alora care au făcut planul pe fosili pentru CEO ar fi fost instalarea de capacități de ardere a gunoilului, că oricum fac asta prin București, cu alte scopuri desigur. Energie din gunoi, că din ăla e destul în România și e relativ moca.

Dar e mai greu cu astea. La cum se vede treaba, dacă spaniolii se trag pe cur și alții îi urmează, cred că o să mai așteptăm un pic cu planurile de oprire a încălzirii globale, așa că nu dați încă toți banii pe Tesle și panouri solare; puneți de niște aparate de aer condiționat și niște rezervoare de captat apa, că nu se știe.

5 Replies to “Visul verde se întunecă puțin”

  1. Handicapatii de nemti au renuntat la toata energia nucleara si acum se milogesc de rusi ca sa termine conducta nordstream2. Bine ca francezii se tin bine pe nucleara in plus daca nu stiai in sudul frantei se construieste un reactor pe baza de fuziune nucleara !!!
    Nu merge treaba doar cu solar si wind , nu e suficient asa ca , ca un compromis se revine puternic pe nuclear. Tranzitia spre energia verde nu e usoara si intre timp ( din cazuza de subinvestitii ) pretul la petrol si gaze va creste.

  2. Până acum mi se pare că au fost doar tentative, fără o viziune de ansamblu la nivel național. Cred că se ține de CET-uri și CTE-uri mai mult datorită agentului termic din orașe – sistemul centralizat e și el vechi și cu multe pierderi.

    Centrala de la Cernavodă era la un moment dat într-un proces de reparații și retehnologizare de care se ocupau parțial foști colegi de-ai mei din București și avansa foarte greu. Nu sunt sigur, dar am impresia că tehnologia de acolo e și ea mai veche, iar stocurile existente de apă grea au îngropat practic ROMAG și CET Halânga (Dr.Tr. Severin) – adică nu mai e nevoie. Înainte de 2010 a început implementarea tehnologiei slamului dens, adică o ardere mai eficientă a combustibilului fosil, un consum mai mic de apă (la transportul cenușei) și per ansamblu materie primă și resurse mai puține, dar mulți au intrat în faliment până să poată fi finalizate investițiile.

    Potențial hidroenergetic avem încă neexploatat, dar s-ar câștiga mult și prin retehnologizarea hidrocentralelor existente. Și aici au fost încercări – Porțile de Fier, Vidraru, Bicaz, sau chiar scoaterea la vânzare a hidrocentralelor mici. N-a mers asta cu vânzarea pentru că băncile și posibilii investitori și-au dat seama că e nevoie de foarte mulți bani pentru a le reabilita, dacă se mai pot reabilita unele. Atât prin asta cât și prin încurajarea construirii de microhidrocentrale s-a încercat compensarea energiei din combustibili fosili cu energie verde. Am participat și eu la diverse investiții, dar e treabă românească – primești autorizație de construire pentru captare, dar apoi se bagă terenul respectiv în Natura 2000. Sau debite date de stat pe anumite râuri care au dus la o putere teoretică turbinată de 10 MW, iar în realitate, după finalizarea investiției, să fie cam 4-5 MW pentru că măsurătorile statului sunt de acum 70 de ani.

    Eolienele și panourile fotovoltaice nu prea sunt rentabile la scară mare, iar descentralizarea înseamnă energie mai scumpă pentru populație.

  3. Ma amuza Norvegia. Eco/bio/faramotoaretermicedin20xx, dar stau cu bucile pe un munte de $$ facuti din petrol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.