Ibrahim ne învață la noi acasă, cum creștinismul e rău și ilegal

Un pulifrici ( elev de liceu cu păreri și aere de filozof ) e deranjat de cultura românească și-și expune păsurile în articole din Republica. În virtutea libertății la exprimare de care se bucură, articolele-i sunt aprobate și publicate ( bănuiesc că fără cenzură) de editorii platformei.

Primul articol care mi-a atras atenția era unul cu privire la istoria coafată a României, aia predată în școli. Că vai, e nociv să înveți minciuni, mai bine să nu înveți nimic. În general da, e nociv să înveți minciuni și să trăiești cu o imagine falsă, atâta că imaginea generală e tot una decisă a fi înregistrată ( de învingători și nu neapărat democratic) nu-i nicicum un registru obiectiv la care să ne putem raporta.

Istoria coafată a României, care se predă în școli, oarecum propagandistic e bazată pe însemnări, dovezi istorice, scoatere din context, glorificare și unele interpretări infatuative. Pentru că are o componentă propagandistă și nu-i nimic în neregulă ca statul să facă propagandă și îndoctrinare cetățenilor lui, e chiar indicat dacă se are în vedere păstrarea unui sentiment național. Iar statul român are caracter național printre altele, prevăzut în constituție.

Acuma libertatea de exprimare e un drept garantat și orice Ibrahim poate să scrie ce-l taie stomacul, e problema publicului dacă-l aplaudă ca focile, dar tot în virtutea acestui drept eu îmi târăsc în general pula prin părerile indivizilor cu nume și înfățișare care sugerează alte naționalități (ca origine, aparte de cetățenie) cu privire la naționalism și ce-ar trebui să fie România.

Dacă istoria e cum e, e amuzant că inepțiile cu privire la religie nu-s curate de nimeni de la platforma cu pricina.

Autorul, care se numește și arată ca un Ibrahim ( am zis?) se declară indignat de prezența icoanelor în școli și denunță prezența acestora ca fiind ilegală și contravinând constituției, citând ca suport legal Articolul 29 aliniatul 1 din constituție, cel cu privire la libertatea conștiinței, mai exact cea a gândirii.

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Cum că prezența icoanelor în școli duce la ideea de religie dominantă și îngrădește libertatea de gândire – în mod ciudat cum se întâmplă asta din moment ce dumnealui poate gândi liber orice, inclusiv inepția asta și poate să-și exprime gândirea și ce-l apasă pe conștiință. Și ar vrea scoaterea religiei din școli pe modelul pe care l-a urmat Germania în timpul lui Helmuth Kohl. Ceea ce nu spune el e că minoritatea care a sprijinit deziconizarea în școli a fost una de ibrahimi, ca el. Că dacă nu se poate cu profetul, măcar să fie fără Cristos și impunem noi profetu’ mai încolo, dupa niște noi valuri de imigranți.

Că așa se întâmplă când viniturile cresc ca număr; se diluează, normal, caracterul național.

Pentru ceea ce contează, caracterul național al României este legat de creștinism, imnul național consemnează caracterul creștin al țării, istoria consemnează rolul bisericii în istoria României. Iar creștinisnul, în particular ortodoxia, este religia dominantă în țara asta care nu-i încă pregătită să se cace în istoria și cultura ei de dragul multiculturalismului și a echitabilității ideilor și curentelor religioase în spațiul public.

E posibil ca aceste lucruri să se schimbe cu valurile de imigranți care sosesc și se stabilesc acum și în România. Așa e când nu mai ești suficient de sărac – alți săraci te consideră o destinație atractivă, iar influența lor asupra culturii e iminentă și proporțională cu gradul de toleranță al populației locale. Cândva eram indignat că în România, în secolul XXI se construiesc biserici. Dar poate nu e o idee așa de rea, față de să zicem la întâmplare, moschei.

Ce nu citează puță ăsta al paltalk-ului sunt aliniatele 2, 5 și 6, ale aceluiași articol 29.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

Respectul reciproc impune ca atunci când populația e în măsură covârșitoare adepta unei religii ( cifrele de la recensământul anterior pot fi destul de inexacte, însă ideea din spatele lor e validă) să li se respecte și permită practicarea religiei, iar statul trebuie să sprijine acest lucru, în ciuda părerii ateilor, sau a credincioșilor de alte convingeri, deghizați în atei.

Iar părinții respectiv tutorii au dreptul de a decide educația copiilor minori, în ciuda părerilor unor pulifrici, probabil ei însuși copii minori, ale căror păreri și educație religioasă trebuie validate de proprii părinți sau tutori.

În România, abuzul cu privire la educația religioasă ( creștin-ortodoxă, in mare) a fost dat de participarea obligatorie la orele de religie, obligație care a fost înlăturată. Însă România este o țară a lui dumnezeu așa cum a fost el construit în mintea natiunii acesteia. Sigur, eu sunt ateu și văd diferența dintre ficțiune și realitate, însă faptul că dumnezeu este inventat nu înseamnă că el nu există (in imaginația colectivă), că nu produce efecte și că poporului român trebuie să i se interzică dreptul de a avea un dumnezeu, bazându-ne pe argumentul irelevant că acest dumnezeu este o invenție. La fel sunt și banii și totuși toți ne închinăm Lor și nu ne interzice nimeni să-i folosim, suntem chiar obligați s-o facem de cutumele unei societăți mercantile, creată după chipul și asemănarea noastră.