Vine copilul de la școală să-mi spună ceva, dar eram în două ședințe. Pe urmă zic că să mă updateze și pe mine, după ce discutase cu restul familiei, că dacă e așa important de ce nu?
Și-mi spune că un coleg a sărit pe geam. De la etajul doi. Pe ciment. Un fel de ”s-a aruncat” – cum am zice noi românii.
Mda, asta pot să o înțeleg, la o adică. Reacția mea a fost, ”înțeleg”, nepotrivită. ”Bine că” a discutat întâi cu familia care i-au spus că să nu facă vreodată așa ceva, să-și discute problemele și…
Eu am întrebat doar dacă au venit cumva rezultatele testelor pe care le aștept de ceva vreme. Că altfel ce motive să ai. E felul meu de a face umor.
Ar trebui să îngrijesc fulgi de nea, că am fost binecuvântat de sfântul bulan cu fete. Eu, în schimb, mă uit la alte filme.
Și mă gândeam așa la o chestiune mai filozofică, deasupra meandrelor concretului.
Posibilitatea ca să ți se sinucidă un copil e una reală. Oricât de defect ar fi copilul, undeva ai făcut ceva greșit, l-ai învățat ceva greșit, sau nu l-ai învățat ce trebuie. Dacă omul pe care-l crești nu mai găsește un motiv să trăiască undeva e și vina ta. Trebuie să fie. Desigur, orice copil poate avea rătăciri de moment, m-am văzut în situații similare demult.
Pe de altă parte, filozofic vorbind, ca părinte, nu pot trăi cu frica și responsabilitatea asta. Se poate transforma ușor în șantaj. Nu poți ține un alt om, fie că-i copilul tău, un prieten, sau de alt fel, de mână toată viața. Nu poți accepta responsabilitatea și pedeapsa unei astfel de decizii pe care nu o iei tu. Eu aș putea doar să iau la cunoștință decizia.
Posibilitatea ca să ți se sinucidă un copil e una reală. Oricât de defect ar fi copilul, undeva ai făcut ceva greșit, l-ai învățat ceva greșit, sau nu l-ai învățat ce trebuie. Dacă omul pe care-l crești nu mai găsește un motiv să trăiască undeva e și vina ta. Trebuie să fie. Desigur, orice copil poate avea rătăciri de moment, m-am văzut în situații similare demult. E cam urat sa spui asa ceva. Nu-s nici eu castigatorul premiului pentru diplomatie, dar e urat rau. Imagineaza-ti ca o sa citeasca unul care a ramas asa fara un copil. Ca “a facut… Read more »
E cam urat sa spui asa ceva. Nu-s nici eu castigatorul premiului pentru diplomatie, dar e urat rau. Imagineaza-ti ca o sa citeasca unul care a ramas asa fara un copil. Ca “a facut ceva gresit”. Chiar nu e MEREU asa. Tehnic vorbind, ai dreptate. N-am spus-o in sensul de a arata parintii cu degetul. Textul era introspectiv. Practic treaba e ca “rezultatele vorbeste”. Scopul meu, ca parinte, e copiii mei sa se descurce in viata si mai mult de atat, sa se bucure de ea, macar cat ma bucur eu. Iau in calcul ca altii au alte scopuri, poate.… Read more »
Refuz sa cred ca nu exista solutii la orice problema. Faptul ca nu le gasesc eu, e o problema a mea. Poate nu m-am exprimat pe intelesul tau. Nu-i vorba ca nu exista solutii (sarim peste faptul ca uneori nu exista). E vorba de faptul ca traiul intr-o lume in care-s necesare solutiile alea poate fi/parea mai nasol ca moartea pentru unii. Exemplu: se duce fiica-ta la lucru. Si acolo descopera ca lumea o arde in meetings, injunghiat in spate cu zambetul pe buze etc. Raiul corporatist, pe scurt. Ok, la problema asta, tu ii poti oferi solutia. Pazeste-ti spatele,… Read more »
My 2 cents on this: 1. pentru un copil, parintii sunt baza universului lui. Pana in punctul in care iese in colectivitate, sunt chiar tot universul lui. Toate regulile elementare de comportamenent si de interactiune cu alti oameni de-acolo le invata, pentru ca din alta pate n-are de unde. Sanatoase sau nesanatoase. Problema mare cu algoritmul asta e ca societatea ti-o da in muie fara regrete daca ai buguri la el din softul de fabrica ( adica din perioada petrecuta doar acasa). Si cred ca e destul de dificil ca parinte sa mai schimbi ceva dupa niste ani, chiar daca… Read more »
Exemplu: se duce fiica-ta la lucru. Mă gândeam la copii . Dacă se duce la lucru e vorba de varsta la care cumva accept că nu o să mai am soluții . Tot nașpa e, dar na. Dar unii s-ar putea sa aleaga alta iesire. Absolut. Nu poți alege viața în locul altcuiva. Problema e dacă poți să oferi alternativa . Întotdeauna există o alternativă ( de regulă mai multe ) , e greu de crezut că cineva s-a născut cu scopul declarat de a se sinucide de-al dracului. Sunt și oameni defecți psihic și pentru ăia pot exista soluții.… Read more »
Ce varsta avea copilul ?
Varsta de scoala secundara.
Ce trist. Nu e chiar vina parintilor probabil, mai mult incapacitatea, ceea ce e diferit de vina. Toti, dar toti parintii au povesti ba cu nu am fost atent si a cazut copilul, ba s-a pierdut prin magazin, ba orice. Chestii minore, dar care i-au speriat atunci. Din pacate unele consecinte sunt mai rele ca altele. Pare nedrept pentru ca mai mult ca sigur sunt parinti muuult mai delasatori si neatenti decat cei din poveste si copiii lor nu s-au sinucis. Nu imi pot imagina ce poate fi asa rau ca un copil de 10 ani sau cat avea el… Read more »
Pana la urma tu esti capitanul navei si tu esti raspunzator pt orice se intampla pana la o varsta, cand isi ia singur deciziile. La 10 ani s-a intamplat ceva in mod sigur la tine, nu la el. Daca avea el probleme tu trebuia sa i le rezolvi – gen il duci la alta scoala, homeschooling, orice.
Copilul traieste.