Ce îmi place în România: #1 – comerț online: interacțiunea

O lungă perioada am observat mai degrabă lucrurile nașpa din România că-i ușor de observat, că n-ai nevoie de termen de comparație. Dacă nu-ți place e nașpa. Dacă ai și termeni de comparație din alte țări, e și mai rău.

Din păcate lucrurile bune nu le poți observa până pleci și dacă stai numai plecat le pierzi și p-alea din vedere că pierzi termenii de comparație.

O să încep mărunt cu asta.

În UK la oricine comand orice, plătesc comanda cu cardul în avans ăia trimit pachetul. Nu prea există ramburs. De obicei lucrurile merg ață, dar dacă nu merg e un pic mai complicat.

În România e mai greu cu astea, cu site-uri făcute să meargă ață, cu proceduri standardizate – nu, nu asta vreau să laud. Dar pe de altă parte ai interacțiune live cu vânzătorul. Știu că lumea vorbește acuma de chatbots și plm, iar eu o ard cu suport de vânzări.

Dar e interesant. Am făcut comandă la o membrană EPDM pentru un vas de 500l în România ( beșică de hidrofor), am fost sunat să detaliez, pe lângă altele, la ce-mi trebuie ca să se asigure vânzătorul că e bună. Tare.

Acuma am comandat niște alte piese pentru irigații , printre care 4 colaci de 100m de tub orb. M-a sunat doamna care trebuia să-mi trimită proforma să mă întrebe mai înainte dacă sigur nu vreau un colac de 400m, că e semnificativ mai ieftin și ajută și la costul transportului.

Eu aveam logica mea cu 4 colaci în loc de 1 – sunt greu de cărat în spinare, dar 50 de lei sunt 50 de lei: dacă mă sună vânzătorul să-mi propună un deal mai bun, cine sunt eu să-l refuz.

În UK? Never happened.