A doua “țeapă” cu caviar din viața mea

Ghilimelele sunt că nu e nicio țeapă, am primit ce mă așteptam și am comandat ca să mai fac și eu de un articol de blog, nu am nimic de reproșat.

Am mâncat la unii “First Line” de câteva ori că au local mișto , aici în Kranevo, și în afara că se cam vede lipsa personalului peste tot ( o fi murit toată lumea de covid, băi vere, sau s-or fi apucat toți de IT și construcții și acuma nu are cine ne servi un pahar de vin, mai știi ? ) și am văzut că au caviar in meniu, plus că mi-a zis cineva pe forum că ciorba e mâncare de săraci și voiam să îi pun o poză cu un caviar că ce facem noi aici, ne jucăm?

După aia văd prețul – 7lv și zic lasă , ce pula mea caviar poate să fie la 20 de lei?

***

Prima țeapă cu caviar am luat-o în București lângă ( contează această prepoziție ) un supermarket care era prin anii 2000 în Piața Amzei. Mergeam acolo că era aproape .

Aveau aia în supermarket caviar și icre de Manciuria, la niste borcănașe mici, costau vreo 1 milion ( era până în 2005 , suta de azi) de lei borcanul .

Zic: scump, scump – dar cum mă ocupam cu niște lucruri neoneste care aduceau ceva bani din când în când și voia cocalarul din mine caviar mi-am pus în gând să cumpăr un borcan .

Dar mi-au pus alții gând să exploateze zgârcitul și naivul din mine, cu o inginerie socială cel puțin la fel de bună ca a mea din vremea aia.

Cum ies din magazin, niște țigani la ușă îmi zic că vând icre din alea la numai 300 de mii de lei. Același borcănel , aceleași icre.

Ideea de “sunt furate din magazin” mi s-au ridicat ca o pulă pe șira spinării și cum nu aveam vreun reper moral activ în momentul ăla, am scos banul și am luat borcanul, să profit de orice malagambă.

Jumătate de oră mai încolo îl goleam in WC și îl aruncam la gunoi , după ce mă spălasem pe dinți și pe limbă de cerneală din cea mai proastă calitate. Măcar de ar fi pus și ei un tuș scump, din ăla cu plumb, care să nu se mai ia, să rămân cu stigmata in gură măcar vreo două luni.

Nu am avut curaj multă vreme să recunosc această vitejie, altfel colegii mai mai golani ar fi râs de mine ca de gâscani.

De aia am zis aseară că las’ că merge să văd ce aduc ăștia de 7 leve și poate e și comestibil “caviarul” astora.

Cele mai banale icre de hering din conservă care pot exista, cu cea mai simpla franzelă feliată. Deci bune, decât nimic , că îmi era un pic foame.

Și aveam nevoie de pornire la medalionul de somon cu asparagus și alte leguminoase.