Bănci. ING & Revolut. Conjurația idioților

Urma să îmi expire cardul la ING la final de august. Dar dacă am ajuns la ei prin mai pentru actualizare date pe contul de firmă zic să-i întreb cum o să facă cu cardul pe PF. ”Păi se emite în office-ul de care aparțineți”. ”Nu vine acasa?”

”Doar dacă cereți.” ”Cer!”. ”Păi nu așa, în aplicație.” Probabil că am să uit.

Nu era bine, că eu nu mai aveam treabă în Titan și mă gândesc, inteligent să le spun să mă mute și pe PF, că mutaseră contul de firmă, tot acolo la mine la LV . ”Păi da, dar asta înseamnă să lucrați mai mult cu noi, să nu mai mergeți la București”. ”Pă nu mai, că nu mai am casă acolo, duh!”. Nu, mai bine îl lăsăm așa, că și așa sunteți online.

Mă grăbeam, am zis ”bine, cum o fi” și am plecat.

Venise luna august și eu mă regăseam prin București în Titan cu altă treabă și ce zic eu: ”ia stai să merg să cumpăr și eu un fornetti de aici de la colț, că n-am mai mâncat de mult și-mi făcuse careva poftă de gunoaiele alora”. Și așa mi-am adus aminte de cardul meu.

Intru la Titan la agenție și îi întreb p-ăia ”Mi-ați emis , doamnă, cardul, că uite, stă să expire?”. ”Nu că nu vine la oficiu, vă sună curierul să vi-l trimită acasă, dar mai aveți timp, e de-abia începutul lunii. Pe la jumătatea lunii încolo. ” .

Dat dracului curierul ăsta, pe la jumătatea lunii eu eram prin jumatea planetei, nu mă găsea pe mine curierul acolo, dar văd eu cum oi face. Cătrănit am uitat și să cumpăr fornetti . Pagubă-n ciuperci.

Nu trec două zile, eram în drum spre aeroport și primesc SMS: ”Cardul dumneavoastră a fost emis și vă așteaptă în office Pallady”. Eh, văd eu când mă întorc, peste o săptămână.

Mă întorc. Iau un taxi merg iar la office la Titan ( unde știam că aveam contul de PF, că ăia de la VL au zis că nu mă mută la ei, FMM) și întreb sictirit: ”Cardul, femeie, mă mai futeți mult pe drumuri?”

”Nu e la noi. Și oricum, dumneavoastră aparțineți acum de oficiul din Vâlcea, n-avea de ce să fie la noi. ”

”Te dai dracului. OK, dar mesajul… Ia stai așa, de ce spune doamnă mesajul să merg, în morții voștri, la Pallady, că eu mi-am mutat contul de acolo la voi de cel puțin 4 ani”.

”Nu știu, dar mergeți acolo că e aproape, o stație de metrou”. ”Merg în pizda mă-tii”.

Trebuia să fi mers, că făcusem deja un ocol de o oră cu taxiul pentru un amărât de card. Ce mai contau 15 minute. Dar am zis că îmi bag pula, să mă mai caute și ei.

Sun la ING și îi întreb de ce nu îmi trimit cardul acasă. Că trebuie să-l cer eu din aplicație ca să vină acasă, că ei știu că expiră, dar nu știu dacă mai am eu nevoie de el.

”Mamă ce proști, păi n-am nevoie, că alimentez cardul de la Revolut și cheltui banii cu ăla . E bine așa? Și atunci de ce a venit la Pallady, că nu mai am contul acolo de dinainte să albesc cu voi?”. ”Nu știm, dar pot să cer să vină la Vâlcea”. ”În cât timp? ”. ”Câteva zile, primiți un SMS.”

Trece o săptămână și nu primesc nimic. Zic, asta e, plec în UK , rezolv când vin. Mă fac că plec, nu-mi iese, mai stau o săptămână. Îi sun pe ăia de la oficiu de la Vâlcea direct să-mi spună dacă au cardul meu. Că ei nu îmi pot da informații personale, că nu mă pot autentifica, că ei au un serviciu de autentificare pe linia lor de Servicii cu Publicul de la centru. Căcat, nu vor să-și piardă vremea cu mine, știi ce zic? Că primesc SMS. Pe pizda mă-sii, primesc. Că să vin cu buletinul la ei și îmi răspund la întrebări, că pot fi oricine. Pot, da.

Ii spun:

”Femeie, nu vreau nicio informație personală, vreau să-mi spui dacă aveți cardul meu acolo și dacă nu vrei să-mi spui doar caută-l și informează-mă pe canale oficiale, sună-mă tu la numărul de contact. ”

Că nu.

Sun la numărul general de contact, îi iau rudele în pulă Mariei, să mă transfere la roboții ăia cu salariu minim pe economie, ceea ce și face. Iar întreb unde e cardul. Nu se știe. Ăia de la Palady zic că l-au trimis, ăia de la Valcea că nu l-au primit. E pe undeva. Că o să înceapă ea o investigație, că să-mi explicea ea mie de ce s-a pierdut cardul.

”Termină, doamnă, prostiile astea, câtă energie vrei să consumăm atâția oameni pentru o bucată de plastic?” ”Blochează-l dracului, nu e mai simplu?”. ”Ba, da, dacă nu aveți nevoie de el…”.

Taci în pula mea. Nevoie, auzi. Am conturi de prea mult timp la ei, vina mea.

Am zis că au început ăștia să mă verifice prin mai că am prea mulți bani transferați prin ei – și pentru asta tot eu sunt de vină, evident.

I-am luat la pulă și am crezut că au terminat verificările cu sugces. Asta era prin mai. Nu, de fapt le-au suspendat până s-au dezmeticit. Imediat ce s-a terminat episodul de mai sus cu ING-ul , îmi scriu ăștia că dacă nu vreau să îmi limiteze contul să le trimit documentele cerute. August.

-Ce documente, mă, n-ați înțeles de data trecută?

Și am ținut-o langa din nou până mi-au limitat contul. Fix când aveam nevoie să mut niște bani să plătesc niște meșteri.

Am făcut eu altfel, n-am stat după ei, dar mi-a picat fisa. Ia stai așa, că vă limitez și vă închid eu pe voi, nu voi pe mine. Nu plătesc eu premium pentru cont limitat.

Și-am început să golesc pe acolo. În două ore era verificarea terminată, contul înapoi la loc. După care s-au gândit ei să-mi dea moca upgrade nu știu ce pachet de metal ( fiare looom!) care nu mă ajută la nimic, vreme de trei luni. Să le fie de bine.

Mă aștept după aia să se apuce să îmi ia bani fără să mă întrebe, pe pachetul ăla, că așa se face.

S-au întâmplat cam multe chestii vara asta și în general sunt un cetățean temperamental. Nu știu dacă e de la temperatură, îmi pun englejii bromură în ceai, sau de la relaxarea din vacanța asta, dar sunt oarecum relaxat pe temă. Concluzia e că trebuie să ai backup la orice serviciu. Că-calitatea scade domnilor cam în toate țările, că-i România, că-i UK, mai aud povești și de prin Germania. Aia e, calitatea scade, obișnuiți-vă cu ideea și faceți-vă backupuri, nu vă bazați. Motivul e simplu, toată lumea vrea angajați imigranți sau retardați cu salarii mici, luați aminte la numele ăstora din comunicări.