King size bed for peasant size

Dacă luarăm casă cu toate dormitoarele de peste 12mp , ziserăm să punem și niște paturi mai să ai loc în ele așa;king size.

King size britanic, care e lat de 150cm, mai mic cu 10cm decât king size-ul european, pesemne regii ăstora nu erau la fel de grași ca ăia europeni, fie le plăcea să cadă din pat.

Fie au furat un pic la dimensiuni in epoca modernă. Că și salteaua de la patul dublu la ăștia are 135cm spre deosebire de 140, european.

In fine, am găsit unul pe stoc la Wayfair, l-am comandat și a venit. După niște zile mi-am și făcut timp poftă de el .

Vă aduceți aminte când erați mici și erați înnebuniți după jocurile de tip Lego? Nici eu.

A venit în 4 cutii. Mai bine decât în una, să îl putem căra la etaj. Nu cred că era cutie mai grea de 25 de kile. Așa da.

Apoi instrucțiunile. Pe prima pagină scria mare că patul ăsta o să țină mulți ani, dacă îl asamblezi cum trebuie.

Apoi în definiția asamblării corecte scria clar că nu ai voie să folosești “power tools” – unelte electrice. Că dacă faci asta pierzi orice garanție.

Număr din ochi vreo 8 pungi de șuruburi a câte 25-75 de bucăți fiecare. Astea-s 6 ore bune de lucru poate e o idee proastă că am inceput la 8 seara. Mă gândesc că poate din ăsta nu oferă ăștia de la Wayfair servicii de montaj. Cum ar fi să îți vină montatorii și să le spui : -Aaaa, păi nu așa, domnilor, nu vedeți că scrie clar că trebuie cu șurubelniță manuală și la fel și imbusuri?!!? O să stau aici să râd de voi in timp ce mă chinuiți.

-Sigur, costă 600 de lire montajul, ce dacă costă 400 tot patul. Și după aia mă uit la bucățile de mobilă din cutii, cum ar veni pe ce primesc eu garanție. Și văd că sunt la fel de subțiri ca alea de la Jysk, dacă știți ce spun. Știți, în topul magazinelor de mobilă, pe linie de calitate, ai Ikea pe penultimul loc și după aia ai Jysk.

Că nu puteam să cumpăr eu un pat din ăla mai scump, de la Benson’s, Village Furniture și care mai sunt, chit că venea în 4-8 săptămâni? Ăia aveau și serviciu de montaj.

Iar paturile păreau mai acătării , chit că costau 1000 de lire. Costau o mie de lire că handicapații aia le vindeau cu saltea cu tot, de sanchi calitate – băi , niste mizerii saltelele alea , nu glumesc .

Sigur arată oarecum pompos, că zici că sunt umflate cu pompa, dar dacă stai pe ele te lămurești că sunt cele mai ieftinăciuni, pese de rezistență la târgul săptămână Câmpu Mare , de unde își cumpărau ai mei saltelele .

Despre unele zic că ar avea urme de memory foam, dar mai trebuie niste lecitină la memoria aia că eu nu am sim’it nimic.

Eu am cumpărat o saltea cu memorie pe bune la vreo 300 de lire. E indoit mai bună decât oricare ăstea. Pe lângă faptul că ăștia au saltele de jumătate de metru grosime de îmi trebuie scară să mă urc in pat.

Trecând ‘napoi la asamblare am decis evident că mă pis pe garanția lor și o să folosesc eu șurubelnița electrică.

Acolo unde s-au putut, că prin foi de ceapă e mai greu cu electricitatea.

Și mă gândeam la o chestie tare. In București mi-a făcut un nene paturile pe comandă. Că noi suntem oameni mici ( nu numai la suflet ) și dormitoarele in apartment erau ele mai mari decât într-o casă englezească, dar nu chiar ca aici. Adică 2 din 3 erau sub 11mp. Drept care , deși standardul de saltele e 2.00 m lungime, eu am comandat paturi pentru 1.90. Și a fost bine. Nici prea mari, nici prea mici. Dar mai important e costul. Mi s-au părut oarecum scumpe atunci, circa 1100-1300 de lei, bucata, din PAL gros și dublat , cu baza plină tot din PAL. Erau foarte grele și greu de mutat pe parchet, pe mochetă nu aș fi avut vreo șansă, de aia au trebuit construite și montate pe loc de domnul care a făcut mobila. Au rezistat în schimb, fără să scârțâie,la săriturile copiilor și alte activități. După 7 ani le-am lăsat acolo când am vândut apartamentul și jur pe roșu că erau încă bune. Mai bune decât paturi din comerț. Sigur, aveau o bubă – nu erau tapițate, dacă te loveai de vreun colț, de vreo muchie, poposeai acolo să-ți plângi toți morții.

440 de lire înseamnă vreo 2500 de lei, iar patul e ușurel, fără saltea pleci cu el prin casă. Legat de durabilitate, dacă tine 5 ani sunt mulțumit.

Și totuși, sistemul ăsta cu “coastele” dintr-un nu capăt în altul e mai rezistent decât altul care e popular prin UK, cu stinghiile din două bucăți Unite în centru și prinse nu în șuruburi ci în niște casete de plastic.

Oricum, mă uit că chestia asta costă cât nu face și mă gândesc – dacă eram in România. Ultimul pat cumpărat, pentru casa de la țară, a fost tot făcut pe comandă la unii care fac mobilă din Vâlcea . Sub 1000 de lei, masiv , rezistent.

Îmi trec prin cap niste lucruri.