Falimentul City Insurance privit in oglindă

Compania asta, ca și Carpatica și până la un punct Euroins, sunt oglinda românului întrerinzător, care știe el o combinație, dar e sărac și hoț.

Și cam asta e toată povestea falimentului cu variațiuni, într-o grămadă de acte.

Tema publică ce le-a permis ăstora existența și practicarea de prețuri mici a fost – nu scumpiți, dom’ne, asigurările că nu și le pot permite românii.

Care sunt, însă, factorii care determină prețul asigurărilor, sintetic vorbind?

1 – Costul serviciilor oferite

2 – Valoarea adăugată, aka profitul, că nimeni nu oferă servicii gratis.

Ce determină costurile?

  1. Rata de producere de evenimente rutiere. Care în România e la rate printre cele mai mari din Europa.
  2. Valoarea materiala de reparație/ compensație a pagubelor. Care în România e în medie printre cele mai MICI din Europa, datorită, sau din cauza – parcului auto preponderent învechit și a costului muncii din cele mai reduse.
  3. Profitul și-l determină fiecare companie. În cazul de față vorbim, evident de lipsa lui, din moment ce discutăm de faliment.

Falimentul nu este însă doar al companiei, că nu-mi prea pasă de asta, ci al unui sistem defect din toate punctele de vedere. Căci problema de bază este că toată lumea fură.

Românul care face o combinație să repare pe asigurare chestii care nu se repară, care face combinații să încheie la repezeală un RCA după accident și raportează accidentul PE URMĂ – da, da, se fac continuu din anii ’90, că știu eu, nu vă fofilați.

Românul de la service care știe că primește oricum banii greu, nu e mulțumit cu ora de service ieftină și are eventual blat cu inspectorul de asigurări al companiei ( care lucrează parazit pe lângă service-ul ăla) și care bagă în ele, că se aprobă. Inspectorul de asigurări care face și el asta și tot așa, într-o horă a hoților, în care devine dificil să decontezi furtul pentru că clientul final, siguratul știe și el asta și decide să plătească – pe bună dreptate, în refrenul de mai sus, asigurarea cea mai ieftină, că oricum calitatea serviciilor e de căcat.

RCA-ul e, în speță, un jeg de serviciu de care nu beneficiază nimeni corect, dar e acolo doar să încurce și ”s-o dea la pace cumva” în orice litigiu.

Dacă nu ar exista, când ai fi lovit, ar începe o dispută la tribunal cu prinde orbul scoate-i ochii, ne-am da toți săraci, n-am plăti, păgubitul n-ar avea ce să execute în sărăcia noastră, că n-am deveni peste noapte cinstiți. Sau ar crea probleme sociale majore, oameni rămași fără case.

Așa , dacă ți-a strâmbat unu rabla iese un fel de ”ce vrei, coaie, se mai întâmplă, mergi și tu mai atent, până atunci ia asigurarea și șterge-te cu ea la cur repară mașina. Din părți.

În teorie, asta ne-ar face să mergem mai atenți. În practică ăia care cauzează accidente sunt de regulă oameni cărora nu le pasă – le convine costul ieftin al asigurării, iar mașina lor fie e o rablă ieftină, fie își permit CASCO așa că muie.

Iar tema actuală politică e PENTRU păstrarea status quo-ului: asigurări ieftine, responsabilitate redusă, dar să meargă treaba fără scandaluri mari, să își permită cetățeanul sărac și hoț costul.

Se umblă un pic la prețul de referință al orei de service, dar nu-i bai paradigma rămâne la fel. Orice despăgubire e limitată în sus de valoarea la care se stabilește drept ”daună totală”. Dacă ora de service trebuie să fie normată într-un cadru referențial , vom avea mai multe ore de service pe un deviz și piese ( SH, că se știe că la rable se mai întâmplă că nu acceptă asigurătorul înlocuirea cu din cele noi, mai ales estetice) mai scumpe. Simplu.

Singurul fel în care poate funcționa asta e impunerea unui interval rezonabil de expertiză soluționare a dosarului ( asta însemnând aprobarea reparației ) de zile, nu luni, în caz contrar permițându-i-se păgubitului, să-și caute expert tehnic independent pentru aprobarea devizului, ale cărui costuri să fie de referință și decontate de asigurător, reparație pe cont propriu și decontare cu executare ( execuție) din oficiu. Adică mă duc la ASF cu factura și dovada întârzâierii dosarului, ASF dă un click, banii zboară din contul asigurătorului no question asked ( cand se termină banii, ASF interzice asigurătorului emiterea de noi asigurări până la remediere, sau declanșează procedura de insolvență / faliment, dacă e cazul).

FIe așa fie, asigurătorii sunt obligați să ofere servicii de RCA cu decontare directă, nu ”la alegere” cu suprataxă și fiecare client își alege unde-și face asigurarea, în funcție de dacă își vrea mașina reparată mai repede, mai târziu sau deloc.

Tot ne-au mințit că acuma începe decontarea directă obligatorie, dar nu e cazul. S-au opus proiectului, fix hoții.

Prin urmare ”să furați sărăciți!” că altceva nu știu ce să zic. Poverty wins. Flawless victory!

3 Replies to “Falimentul City Insurance privit in oglindă”

  1. Mai sunt și alte aspecte.
    Foarte multe accidente, date de modul în care înțeleg mulți sa conducă.

    Nu mai zic de faptul ca parcul auto a crescut exponențial, de când s a scos taxa auto. Mulți din cunoscuții mei au 2 sau 3 mașini, ca de ce nu, dacă se poate. Eventual le trec pe numele unor pensionari, pentru a scădea valoarea rca ului

  2. Legat de decontarea directa, cred ca nu mă afectează dacă e nu obligatorie atât timp cât am posibilitatea sa o fac eu pentru mine (ceea ce se poate de ceva vreme).

    Dacă Marcel cu care mă întâlnesc în trafic are cazanul asigurat la “Viitor faliment SA”, eu îmi fac reparația pe RCA-ul meu, unde am decontare directa.
    Nasol pentru Marcel dacă se întâlnește cu alt Marcel, dar noroc ca nu’s așa empatic ca să-mi stric ziua.

  3. Parcul auto nu a crescut exponențial, dar a crescut. La final de 2016 parcul auto din Romania număra 7 milioane de mașini. La final de 2020 erau 9.2 milioane.
    Crestere de 31% e subunitara si undeva la o medie de sub 10% pe an, relativ constanta.
    Exemple de crestere exponentiala.
    1. Sa ai in cinci ani ceva de ordinul 7 milioane la puterea a 2a = 49 de mii de miliarde de masini. Imposibil
    2. Sa ai doar progresia care duce in timp la crestere exponentiala,
    Adica in anul 2017 sa ai o crestere de sa zicem 700k masini, in 2018 de 1.4Mil masini, in 2019 de 2.8Mil – nu e cazul.

    In plus , faptul ca creste parcul auto creste nu e neaparat o problema asa cum o spui tu. Daca creterea e reprezentata de faptul ca unii si-au luat 2-3 e inspre mai bine dpv. al asigurarilor. Daca eu, sau familia mea cumparam a doua , treia masina, nu o sa mergem mai mult cu fiecare dintre ele, ci in general mai putin, in timp ce, in Romania, asigurarea nu tine cont de faptul ca ai mai multe rable, deci avantaj ei.

    Abia faptul ca cresterea a insemnat de fapt accesul altor oameni care pana atunci nu au avut auto personal si sunt mai multe rable pe strada e un factor care creste riscul.

    Faptul ca le trec pe nume de pensionari e o problema a sistemului care permite asta PENTRU CA e avar si vrea bani per masina nu per sofer. In mod normal un sofer nu ar avea voie sa circule fara o asigurare pe numele lui. In momentul de fata eu pot cumpara o masina in Romania si putem circula 10 oameni cu permis si diferite rate de dauna fara probleme.

    Dacă Marcel cu care mă întâlnesc în trafic are cazanul asigurat la “Viitor faliment SA”, eu îmi fac reparația pe RCA-ul meu, unde am decontare directa.

    Da, si dureaza 199 de ani ( 1 luna e un termen absolut normal) pana iti faci constatarea, in momentul de fata.
    Ca, vezi tu, sa zicem ca tu ai RCA cu decontare directa de la Asirom ( exemplu random) si te loveste unul cu City. Suni la ai tai sa te programeze la constatare si sa inceapa reparatiile.

    Doar ca: 90% din soferi au asigurari fara decontare directa ( ca e mai ieftin) si foarte multi la City si care-i mai ieftin. Invariabil, unii dintre ei vor avea daune provocate de aia la care ai tu asigurarea si care au numarul de inspectori de dauna dimensionati asa si asa. Aia de la City vor solicita constatari la Asirom pe baza de politele alora care i-au lovit pe ei. Iar pentru Asirom aia nu-s clienti directi si se trage pe cur la constatari ( adica tergiverseaza) dar de programat trebuie sa-i programeze. Si astepti. Ca n-ai ce sa faci. O sa faci DD la City? Aha. Asta se intampla, poti verfica. Dimpotriva esti stimulat sa NU MAI PLATESTI DD.

    Acestea fiind zise, in momentul in are toti asiguratorii sunt pe DD, obligati sa-si preia proprii clienti, iti faci asigurare la care vrei tu, in functie de cati bani ai. Daca iti permiti la aia cu servicii din cele mai rapide – bine, daca nu stai la coada ca paysanii.

    In acel moment diferentele nu vor mai fi de DACA, atunci cand esti lovit de alt vinovat iti recuperezi pagubele, ca asta regleaza juristii asigurarii tale cu ai alora si e in interesul lor sa faca labarii sa dispara de pe piata, cand e cazul, ci de daca aia la care ai tu asigurarea sunt labari si au procese complicate si lente ( si probabil ieftine) .
    Problema e ca momentan tu te intalnesti cu prea multi Marcei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.