Dune: E foarte bine să vrei

Sau ceva de genul ăsta a zis soția când i-am spus că aș vrea să il văd la IMAX.

Dar, pentru că stau la țară , nu e imax p-aici, cel mai aproape e la Londra.

Și era vandut în toate zilele în care se mai dă de la 20:40, ori cum nu-s angajat la stat și mai am și minim 1.5h până acolo, doar nu-s nebu să-mi iau liber pentru să văd un film.

Așa că asta e când locuiești la țară, că-s în România sau UK.

Prin urmare, de data asta am mers la aia cu cinema de lux si fotolii misto. Au sosul de branza la nachos cam aiurea :/

De data asta nu o sa dau cu spoilere, că n-am nicio satisfacție , probabil sunt singura persoana din lume care n-a citit cărțile lu’ Herbert. Am citit o bucată din prima, mai puțin decât au prins în episodul 1 al serialului de cinema care-o să fie.

Și cred că mă bucur că nu mi-a plăcut jegul ăla de carte și l-am abandonat si am putut să mă uit la film cu capul gol, nu chiar, că tot am citit până unde moare tac-sau al ăstuia, noroc că nu îmi mai aduc aminte detalii.

Și o să spun doar atât, să moară fanii Dune – atâta de mizerabil sunt scrise cărțile , toate trei, că am încercat să citesc din fiecare – că niciun film n-are cum să fie mai urât. Nu zic că povestea din cărți e nașpa întrucât n-am citit-o ( doar ceva synopsis-uri), dar povestitorul e vai de pula lui. Mai bine termin Solenoid decât cartea.

În contextul ăsta, filmul pentru mine a fost beton. Și îi înțeleg pe fanii cărții că sunt dezamăgiți. Dar nu știu dacă le-a trecut vreodată prin cap că filmul ăsta nu e făcut pentru ei, ci pentu cei care N-AM CITIT CĂRȚILE, știm doar hype-ul și vrem să vedem ceva frumos.

Sunt maxim 30-40 de milioane de cititori de Dune . S-au vândut la 20 milioane de copii, dar zici că unii au citit fără să cumpere. Ie buni, ca fani, dar mai trebuie mai mult de atât să se uite, ca filmele ăstea sunt scumpe.

Motivele pentru care a fost beton sunt pe undeva motivele pentru care îl urăsc fanii cărților. Filmul nu pătrunde foarte mult în adâncimea cărții că ar fi fost enervant și greu de urmărit. Nici nu spune unele lucruri, presupun că ar trebui să te prinzi în partea a doua , a treia, despre ce e vorba, dacă nu știi deja. Mai întreba soția ( nici ea n-a citit, și ei i-a plăcut realizarea) că ce făceau ăia pe Arakis, că de ce voiau ăia să-l ia înapoi. Eee, lasă, nu contează, detalii – are elicoptere, pe ăia cu ochii albaștri și worm party? Asta-i.

Problemele la ecranizări după cărți și re-ecranizări apar când te duci la film cu așteptări. Că eu vreau să-mi facă filmul AȘA, fie că așa e cartea, fie că vrei tu un anume film. Și de obicei nu e așa.

Îmi pare bine că l-am văzut la cinema, aveam torrentul în calculator, dar am rezistat și îmi pare bine și că nu am fost la IMAX.

Prima e că îmi place sunetul. Nu cred că e o capodoperă muzicală, uneori e un pic obositor, dar montajul de sunet puternic și grav peste scenele din film se compune bine. N-aveam cum să experimentez asta acasă, că nu pot da televizorul blană, mai sunt oameni în casă, iar în căști nu e tot aia.

Pentru a doua că nu pare să fie filmat în felul în care 3D-ul ar fi făcut diferența.

Acuma un pic cu Villneuve, că am văzut în mai multe părți păreri despre cum e el superficial ”formă fără fond” etc.

Băi, mie îmi plac filmele lui pentru ce sunt, adică îmi plac cadrele cum le imaginează el.

Probabil că pentru filmul ăsta Christopher Nolan ar fi fost mai potrivit, dar cred că al doilea film are să fie și mai bun.

In general treaba e simplă. Dacă vreți să vă bucurați de filme nu mai citiți. Și după aia vă uitați la film cum l-a făcut regizorul / producătorul. Nu vă mai faceți așteptări despre cum trebuie un autor să interpreteze corect, ce sex sau ce culoare să aibă.