Un sistem care toarnă bani in inflație

Am citit un pic de literatură de investiții anum astay, că am zis că trebuie să mut banii in altfel de portofele, unele din care nu curge #valoarea pe la colțuri.

Pe mine mă interesează în principal chestii din industria minieră ( lucrez in conexe și mai aflu una alta ) și agricolă, dar nu-i cel mai prielnic moment acum pentru astea. E posibil să vină, in 4-5 ani.

Și majoritatea articolelor tind să favorizeze fondurile  de investiții cu management pasiv ( făcut de calculatoare), pentru randament, în general mai bun decât cele cu management activ (oameni) și ideea este, în general, că deși oamenii sunt in teorie mai inteligenți, adică reușesc analize care transcend analiza matematică și statistică făcută în viteză, la care calculatoarele sunt net mai bune, in practică rezultatele lor financiare sunt mai proaste.

Și m-am tot gândit la treaba asta și la mecanismele folosite. Paradigma investițională a devenit în mod foarte generalist una speculativă.

Pentru un calculator nu contează compania din spatele stocului tranzacționat. Contează doar prospectul ca valoarea acțiunilor să crească.  Cu cât valoarea portofoliilor  dirijate electronic a crescut, cu atât mai mult economia și sectorul investițional au fost afectate în sensul ăsta și s-au adaptat pentru asta.

Pe scurt , dacă ai companii care țintesc stock valuation ele vor fi tranzacționate automat, valoarea investițiilor în ele creste. Nu prea contează dacă îți place produsul, sau nu, sau prețul lui. Să zicem Apple. Problemele pe care le vad eu sunt două .

Modelul folosit e unul care favorizează un soi de marketing financiar, care atrage capitalizare, cu un focus mai mic pe produs și pe outputul efectiv al afacerii. Să zicem că eu îmi deschid mâine o companie pe care o vreau profitabilă în termeni reali și vreau să distribui dividende.  Dacă compania are creștere organică, pentru a menține profitabilitatea, mă creste încet.

Ajutată de capitalizare ar putea crește mai repede. Însă capitalizarea depinde de ceea ce se numește “stock valuation”. Adică , dacă acțiunile nu cresc in valoare, calculatoarele de oriunde nu vor favoriza acțiunile companiei mele, vor prefera o companie care, chiar dacă merge pe pierdere, “promite mult” și acționează expansionist.

Iar asta duce la problema doi, că modelul asta e inflaționist. Orice ban băgat trebuie scos din produs.  In mod normal, o piață concurențială ar trebui să regleze asta. Dar modelul matematic speculativ și de management al riscului nu este o piață concurențială. Un ETF cumpără “across the board” acțiuni la companii dintr-o industrie și îi pasă mai puțin de “care e compania mai bună dintre ele”. Dacă ai companii pentru care valoarea acțiunilor rămâne în urmă, va tot rămâne și va fi defavorizată datorită capitalizării.

De aia mă gândesc ca, in ciuda logicii investiționale, eu aș vrea ca banii mei să nu favorizeze un model inflaționist și problema este că dacă doar eu mă gândesc la asta, am să suport eu costurile, evident…

Perspectivă oarecum interesantă și pe care nu o să o găsiți în ziarul financiar sau pe profit.ro