Cu trenul

Dap, tot pieton.
Sunt în urma cu mai multe chestii.Nu, nu cu partea în care scriu despre Zanzibar,…și altele. Trebuie sa ( vad dacă) iau alta masina sau folosesc alte metode de transport.

Cunosc destui oameni care-si permit masina, dar nu vor ca n-au nevoie, se descurca în altfel. Da, bah, da – în Romania, ca nu locuiesc în Elveția.
Am văzut ca au băgat ăștia și trenuri cu transport de biciclete.  Eh si vreau sa vad cum merge treaba asta. Cu inchiriatul de mașini e okish și nu prea , ahm tre sa scriu despre asta. După ce termin articolul asta.

Pana una alta, după un drum de 22 de ore din Zanzibar în București,  bag  unul de 3 ore și jumătate cu trenul pana încolo spre Vâlcea,  îmi iau copchilul și o tulesc înapoi. Dar asta mâine. Ca poimâine iar avionu către Nemtia.  Ca sa ma întorc miercuri,  sa stau joi acas și sa plec vineri iarăși la Praga. Cică ceva business event,  dar eu cred ca mergem la băut și nu știm noi…
Nu-i bai, ma întorc duminica și plec luni iar :D.  Ați amețit?  Eu nu. Asa,  tren.

Bah, s-a schimbat ceva. Nu am mai mers de… Nu știu de când,  dar și atunci se schimbase un pic.

…Ajunseram la Videle. Lumea se roagă de conductor sa dea aerul condiționat ( mai citiți o data) mai încet. Dap, e și la clasa a 2a. Mai încet nu se poate, dar se poate opri. Ca e frig. Bine și asa.  Pe vremuri mirosea numai a branza și a peste în trenuri, vara. Nu neapărat de la branza și de la pește.
Ok, eu sunt la clasa 1, nu știu cum pute la a doua,  dar oamenii par okish ( ai curaj sa stai lângă ei) și dacă e și aer…

O gagică vine undeva lângă mine și întreabă niște distinși cetățeni dacă:
-Îmi permiteți?
-Desigur, va rog, luați loc.
Oau. Mi se școală. ( Haha,  puse androidul diacritice aiurea și e prea fun sa le șterg).
Nu, nu e ce credeți,  femeia e strâmbă ( asta e, sunt totuși în tren,  nu într-o limuzina din Vegas),  doar ca am un fetiș ( mai mult o fantezie neimplinita) cu educație și civilizație în România.
Cum vad un colt de civilizație,  cum hop.   Nu va faceți griji, se întâmplă rar.

Ma întorc la ce spuneam. S-au schimbat lucruri.  Un bilet la clasa 1 pentru vreo 230 km costa 92 de lei. Adicatelea 20 de eur. Cam mult? Nu. E clasa 1. Doar ca nu vad diferența fata de clasa 2. Cred ca e un pic mai mult loc de picioare. Altfel, diferența e ca te afli intr-o companie selecta de persoane care-si permit sa plătească un 10 lei pe suta de km în plus. Și ca la a doua vad câțiva domni în picioare.  Ca ma întrebă doamna de la casa dacă vreau bilet fără loc ( nu mai erau) la cl2. Nu. De ce. Voiam sa închiriez masina, dar îmi e incomod de data asta și pentru o persoana dus, doua întors e ineficient.

De ce nu mai aveau locuri? Pai, ca trenul e “sageata”,  cu un vagon. Intr-un vagon e și clasa 1 și clasa 2. Mda. Nu știu dacă sunt 100 de locuri toate.

Au de multa vreme automate de bilete, unde poți sa plătești cu cardul. La ce bun, dacă nu poți sa îți iei bilet pentru trenul care pleacă în 20 de minute,  ci trebuie sa mergi tot la casa, la coada, unde poți cu cardul la 3/4 ghișee.  Eu am nimerit la ala 1/4.

Se poate și online.  Nu, nu au aplicație de google sau iPhone, iar siteul nu prea pare mobile optimized, dar nah. Bine și asa. În viitor am sa vad ce și cum. Sau nu. Încă ma gândesc.

În tren. Încă mai vezi pensionari care merg cu cupoane.

Dar și tineri. Nu studenți, ca alta data. Bine, e sâmbătă, dar totuși. Nu cred ca studenții mai au bani de tren. E mai ieftin cu autocarul, în direcția asta.
Mereu a fost. Era și mai rapid.

Acum e la fel, pentru mine. Mai lesne de ajuns la gara de nord decât la autogara. Bah și trenul e mai confortabil decât autocarul. Nu era asa pe vremuri. Trenul era infect. Asa mi-l aduc aminte. Bine, oamenii… Trenul e doar un obiect.
Nici nu mai vad pe nimeni cu nașul.

E și mai comod decât cu mașina. Asta pentru ca cu mașina eu sunt șofer nu pasager. Evitam trenul pentru ca are locuri de 4, 2 cu fata la alte 2. Iar mie nu îmi place sa stau fata în fata cu necunoscuți. Deh, mizantrop arogant și ignorant  ce sunt.
Ma rog, sa stau lângă necunoscuți e ok. Dar urăsc scenele în care necunoscuții aia ma întreabă de vorba, ca tre sa știe ei ca niște securiști voluntari unde merg și cu ce ma ocup.

Bah, am o veste buna. Treaba asta nu pare sa se mai întâmple. Mai vad doi trei vârstnici vorbind, pare sa fie de comun acord.

Și pentru ca acum toată lumea belește ochii în telefon, sau tableta,  sau plm știu eu ce și nu mai sunt aia pe care ii durea în cur de toată lumea.
Toată lumea tace. E asa bine! Numai nevasta-mea crede ca sunt supărat când tac.

Ma încearcă un sentiment de neimplinire. “Sageata” japoneza merge cu 600km/h, avion adică. Eu fac fo 3 ore și jumătate de la gara pana la gara, cam 5 ore “din pat în pat”.  Dar tot cam asa e și cu mașina. Mult.

Eh, la Roșiori se schimba treaba. Aci lumea vorbește. O baba se așază lângă mine. După ce ii cere nașul cuponul de pensie sa justifice biletul redus vocifereaza ca ” nu vede ca sunt pensionară “.
Are dreptate, în România statutul de pensionar e o condiție de vârstă,  nu de munca, de…  Nu ai nevoie de documente. Ești bătrân,  ești pensionar și gata.
Nu o baga nimeni în seama. Tace. E bine. Vor tăcea toți pana la urma nebagati în seama.
Da, cred ca mai merg cu trenul.