Linia de final #21

Nu se trage.

A fost un an plănuit și muncit, care a ieșit cât de cât în parametri.

Nu am să mă laud cu nimic material, că majoritatea nu ați înțelege nimic și exemplul personal nu-i util pentru public decât dacă vreau să mă urâți. Iar pentru mine nu e important să mă laud public cu astea.

Pe scurt, fie ploaie fie vânt, faci plan și muncești , faci plan și muncești – și cum prinzi ocazia, ai sa ai bani să mergi câteva zile și la soare. Sau vreo 3 vacanțe, că nu se știe când mori.

De fapt, dacă e să subliniez ceva , cele mai mari realizări nu sunt ălea materiale ( deși fără ele, era mai dificil să ajung la astea ) ci cele pe alte planuri. Material, cel mai mișto e că dacă mor mâine, închid ochii cu încrederea că soția se descurcă onorabil să crească copiii, nu că mi-ar mai păsa mort, dar de viu e un gând confortabil. Nu, nu mi-am propus să dau colțul, mă uit doar in linie dreaptă, fără curbe periculoase.

Succesul maxim e că anul trecut am avut vacanță, concediu, bă, vreo 5 săptămâni , un 3+2 așa. Și nu că am rămas fără proiect, a trebuit să îmi iau eu la modul că mă doare in pulă dacă sunteți de acord sau nu, eu trei săptămâni nu muncesc, hai pa. Sau de final de an.

Îmi aduc aminte într-o vreme în care am lucrat la o companie de suport, mișto jobul, dar pe final de an nu era loc să îți iei concediu, că era de asigurat permanența și alte vrajeli.

Eh, pe scurt, mi-am cam băgat pula in permanență eu și atunci, dar acum și mai dihai și așa vă urez și vouă, dacă vă permiteți. Dă-i in pula noastră de clienți ( doar se sărbători și când ai nevoie de concediu, altfel sunt stăpânii noștri, desigur ), că dacă nu înțeleg vin ei alții. Dacă nu vă permiteți, iaca o temă de reflecție pentru o rezoluție de anul nou.

Și nu, nu am suferit financiar din cauza asta, in caz că vă întrebați. Desigur, eu sunt un individ modest, umblu cu niște rable vechi, nu mă îmbrac foarte scump, nu îmi plac extravaganțele, in general, și trăiesc cumpătat, cu excepția unor vacanțe unde am căzut în patima generației mai noi cu “experiențele contează mai mult decât lucrurile pe care le deții”. Eh, nici chiar așa, dar au și ei dreptatea lor.

E mișto că și anul ăsta am bifat mai mult de 4 luni prin România , cam fix când era mai mișto, și mai , și iunie, și iulie-august, și final de octombrie și acuma. Nu cred că pup eu cetățenie in UK prea curând și posibil că nici rezidență permanentă în ritmul ăsta. Cine știe, să mă sugă de pulă și pe restul familiei de clitorisuri, dacă e pe așa, că eu îmi trăiesc viața mea nu pe aia impusă.

Așa, asta și ar mai fi faptul că nu ne-a despărțit pandemia. Nu știu cât de mult ne-a apropiat, dar un pic așa, ca familie am fost mai mult împreună și Dumnezeu a văzut că a fost bine, așa că a prelungit pandemia. Parcă așa era patternul din Geneză, nu? Făcea ăsta ceva, vedea că e bine și îi dădea inainte. Așa și noi.

Știu că nu pare mare realizare, dar este, că am văzut mai multă lume în jurul meu care și-au pierdut busola.

Prin urmare, ce ziceam la început e că nu am ce linie să trag la final de an, că doar contabilul mă pune să ( contabilii, că am mai multe firme- TM Tiriac ) îi dau actele să închidă anul. Eu nu am nimic de închis, doar proiecte in desfășurare.

Ceea ce urez la toată lumea. Cât mai multe proiecte în desfășurare, nu e musai să le închideți pe toate , nu e musai să trageți linie la final de an, puteți s-o faceți strict in sens contabil, dar eu devin un pic sceptic în privința modelului , balanță plus rezoluție.

Nu mă prinde. Singura rezoluție ar fi că ar cam trebui să scap de vreo 5-6 kile. E ok. La începutul anului trecut trebuia să scap de 4-5. Și asta e un proiect în desfășurare, in expansiune , aș putea spune.