Din esența oltenismului

Unele lucruri care ne definesc nu sunt bine surprinse.

Le surprind eu prin schite scurte.

-Ce pula mea lăsași mașina în mijlocului drumului, bă, că n-am loc de ea.

-Du-te în pizda mă-tii, că nu o mai bag în curte, că tre’ să încarc ăstea că m-așteaptă copilul cu ele.

-Bună ziua, dar. Ce mai face fiu-tau, ca nu l-am mai văzut de mult.

-Hai să trăiești. Eh, s-a însurat cu una, și-au luat datorie la bancă și-acuma se mută în apartament și m-așteaptă să-i duc mobila asta.

-Hai dar, să te ajut să încarci gunoaiele ăstea să scap de tine d-aci.

-Sugi pula, că am dat o grămadă de bani pe ele la revoluție. Ia de capul asta.

One Reply to “Din esența oltenismului”

  1. Ma gandesc uneori daca Raiul nu e cumva un loc unde ai nume vecini de treaba.
    De fapt, ideea e ca daca ai reusi sa iti faci un locsor al tau, in care sa fii inconjurat doar de oameni ok, la fel ca si tine, atunci e ca si cum ai ajunge in Rai, doar ca esti inca viu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.