Familia se desparte

Pentru prima dată în viață. A intrat șaorma între noi.

In general, mergem împreună la restaurante și suferim împreună fițele unui copil care vrea doar pizza, altul pizza sau paste, eu nu mănânc pizza la restaurant și tot așa…

Aterizați in București,  eu as fi condus întins până acasă pe cel mai lung drum, cum scrie în declarația de intrat în țară, fără pauză de băgat benzină sau de eliminat alte lichide uzate.

Dar ăsta sunt eu, soției îi e foame, care are nevoie la baie.

You are not alone, I am here with you, though you’re far away, zicea o manea.

Cel mai aproape loc pare a fi mall-ul Promenada de pe Floreasca și acolo mergem, că au parcare, unde, știi cum e la food court, ai de toate pe toate gusturile, că să mă uit eu și copilul cel mare unde mâncăm .

Ei nu-i pasa unde, ci “vreau șaorma”. Bă, tată, știi cum e, in cultura noastră șaorma e că manelele, faci mișto până nu te vede cineva murdar de sos pe la bot.

Nu pot decât să fiu mândru, nu de alta dar cam așa gândeam și eu: nu mi-e foame, dar dacă trebuie să mănânc ceva, in București, cam asta ar fi. Normal că nu se poate așa. Celălalt copil vrea pizza, mama lui nici nu vrea să audă de food court, ea vrea la restaurant ca lumea.

Sunt ăia de la Trickshot care-s decent și e frumos la ei, așa că acolo merg. EI . Jumătate de familie . Eu îmi iau copilul și mergem la unii care au și șaorme. Nu-i cea mai bună din oraș, dar orișicât.

Despărțirile sunt dureroase, dar măsor o victorie majoră ca atunci când te ajută avocatul și reușești  să pleci cu jumătatea ta de lucruri dintr-un partaj. Am blurat poza că iar mă scuzați că fac reclamă mascată.

Dar e la Mesopotamia, lol.

Ce vreau să spun mai departe sunt două lucruri.

1)  In general, să ai copii e costisitor, obositor și cere sacrificii;  sunt oameni care îi văd ca o pierdere majoră și nu mă interesează să îi contrazic, deși eu nu-s de-ăștia, care cred că copiii mi-au stricat viața. Dar băi nene, să îți vezi reflecția în copiii tăi, fie că vorbim de calități, defecte, sau chestii de gust și obișnuință e ceva ce merită mult mai multe sacrificii decât am făcut eu pentru a avea copii.

2) Pleci din România, ajungi in țări sanchi mai civilizate cu restaurante scumpe și sanchi fancy. Iar când te întorci într-o țară etichetată săracă descoperi niște valori simple, care ar trebui să fie în definiția unor astfel de localuri: mâncarea e ok  chiar și în locuri fără pretenții, iar curățenia e exemplară ( comparabil cu Anglia ).

Cu disclaimerul că eram într-un mall de lumea bună, dar totuși.

17 Replies to “Familia se desparte”

  1. Acum ca am copiii mari imi permit sa glumesc, dar chiar si atunci cand erau mici nu am avut probleme de genul asta; cred ca e si o chestiune de cum ii educi, in special fetele daca vrei sa le distrugi le inveti sa fie mofturoase si cu pretentii. Cu fiica-mea nu imi fac griji, dar prin familia extinsa am o gramada de exemple de fete crescute prost si rezultatele sunt ca toate nepoatele si verisoarele pana in 35 de ani sunt nemaritate, fara nici o relatie stabila si cu o personalitate neatragatoare, desi unele au joburi decente sau chiar bune si majoritatea arata bine, peste medie. Cred ca personalitatea se formeaza din copilarie, chiar dinainte sa inceapa scoala, gen cei 7 ani de acasa, si se slefuieste pe parcurs. E o calatorie de lunga distanta, fara corectii bruste.

    Cand erau mici mergeam intr-o anumita statiune foarte potrivita pentru familii, all inclusive – asta era esential pentru ca aveam o mare flexibilitate cu masa. Mi-a luat vreo 3-4 ani in total, dar au invatat ca pot sa manance orice doresc (varietatea era chiar buna) dar nu lasa nimic in farfurie, spre deosebire de alti romani care mai mergeau pe-acolo in urma carora ramaneau mese intregi de farfurii 3/4 pline. 10 ani mai tarziu daca mergem impreuna undeva atunci suntem impreuna, no matter what; impreuna, dar separat – e o slippery slope. Separat nu e o problema, cand ma urc pe motocicleta si plec cu inca 2-3 tipi din familie sau prieteni cate 2-3 saptamani prin Europa fara ei nu e o problema, daca sotia pleaca cu fiica-mea la mare cateva zile e perfect, eu si fiu-meu nu mergem deloc la mare, dar cand suntem impreuna suntem impreuna. Si asta incepe cu lucrurile mici.

    A nu se interpreta ca incerc sa dau lectii despre crescut copii. Nu ma pricep la asta, am crescut doar 2, statistic e nesemnificativ. Dar ma pricep sa vad ce se intampla imprejur, am o familie extinsa foarte mare, incluzand prostituate si profesori universitari in egala masura, viata bate filmul. Parintii vad totul de prea aproape, sunt prea implicati si subiectivi, iar cand descopera ca s-a stricat laptele in sticla nu prea ai ce sa mai faci.

  2. 0040. Lol, boss, eu nu eram in aeroport.

    probleme de genul asta;

    Probleme sunt situațiile întâmpinate de oameni cu dificultăți în a și le permite sau a le depăși.
    Undeva ai înțeles că eu mă plâng.
    Probabil dramatismul naiv literar din textul meu se confundă drept dramatism în viața reală.
    Altfel, mă amuză ce scrii.

  3. Happy to amuse you. Fiind ceva gratuit de pe Internet de la un complet necunoscut poti sa o iei cum doresti, de la pamflet sau epistola la betie la teza de doctorat a lui Jung sau orice gradatie intermediara.

  4. Eu nu stiu de ce-i atat de blamata saorma?! Ca-i buna. Imi place mai mult decat un burger de orice fel. Cred ca suntem mai apropiati de bucataria turca-arabeasca decat de cea anglo saxona. In fond turcii ne-au stapanit nu britanicii 🙂

    Te-ai intors acasa? Acum( cu Eunice)?

  5. poti sa o iei cum doresti

    Pe mine mă amuză direcțiile in care vă duceți, nu panse-urile. Nu că ar fi ceva rău.

    Eu spun o poveste cu direcționalitate in niste idei. 0040 îmi zice că mall-ul ăla nu era cel mai apropiat, tu faci o legătură la alt side topic, nimic de condamnat, doar că neașteptat.
    Bine, presupun că e și vina mea, că scriu de așa natură încât unele detalii par probabil mai importante decât sunt.

  6. Referitor la treaba cu restaurantele. Acum ceva ani vine in prieten olandez in Constanța. Il duc sa se cazeze si imi zice ca ii e foame si sa mergem să mâncăm ca a văzut un Mc Drive undde ajungem și pe jos. Eu ii zic ca il duc la ceva restaurant mai de doamne ajută fix in buza marii, tot pe jos, avantaj priveliște și calitatea mâncării, el nu că e prea înfometat ca sa experimenteze merge la Mac pe principiul ieftin si știu ce găsesc de băgat în mine si chiar îmi place. Bine Boss ești oaspete deci mâncăm inde vrea pula ta! Intram in restaurant si rămâne ăsta cu gura căscată. Totul curat ne întâmpină coneva care ne da buna ziua și ne indică unde-i coada mai scurtă, olandezul meu cu fura căscată. Mâncăm si el trage concluzia. Bai mișto la voi la Mac. Angajații pare ca au viață în ei nu le citesti pe față privirea ăia ca fac treaba asta ca ultimă opțiune, totul e curat chiar elegant, nu-i scump deloc si ah da nu am văzut niciun șoarece!

  7. Shaorma nu e de blamat, doar ca in Romania shaorma nu e shaorma. Nu stiu cum e in UK, ca nu am mancat niciodata shaorma cand am fost acolo, dar stiu cum e prin Orientul Mijlociu, pe unde am umblat cateva zeci de ani si am mancat o gramada de falafel si shaorma. Nu ca nu e cu de toate, dar nu are nici dimensiunile si nici compozitia de la noi.

    @Catalin, unii mai batrani ca tine care au trecut prin niste chestii au o gandire un pic diferita, daca te surprinde e bine (daca te plictiseste e rau), dar daca ai 2 fete e bine sa te gandesti din timp pe ce cale o apuca. Tu, ca tata, vei avea cea mai mare influenta in viata lor de adult prin ceea ce faci sau nu faci acum. Tatii isi feresc fiii de puscarie si fetele de bordel, se spunea pe vremuri.

  8. Bai mișto la voi la Mac.

    True. Eu am rămas surprins in alte țări când am văzut jegul și ce scot aia din ulei de acolo. Deep fry are reputație proastă oricum, dar în UK de exemplu ( am gustat o dată) au alea miros de nu știu ce să zic altfel, decât uleiul încins pe care îl știu din Romania.

    Nu stiu cum e in UK, ca nu am mancat niciodata shaorma cand am fost acolo,

    Junkfood. Nu e bună și nu au vreun interes de a o face bună, cred.
    Am mâncat de 4 ori din 2017 până acum, in locuri diferite. O singură dată ( anul ăsta ) am terminat-o . Meh. In UK prefer un burger, din păcate .

    daca te plictiseste e rau

    Mă plictisește ideea in sine. Orice om gândește la alta vârstă altfel decât până atunci. Dacă nu ar fi așa ar însemna că experiența vieții lui nu l-am marcat în niciun fel, deci fie a trăit într-un borcan, fie e robot, fie prost și nu e capabil de înțelepciune.
    Dar gândirea fiecăruia e subiectivă cu privire la experiența lui de viață, nu-i musai greșit, e greșit însă să încerci să aplici o rețetă pe o altă experiență, că duce în alte direcții.
    In fine, nici măcar nu insist, mă rezum la a spune mulțumesc, știu ce am de făcut.

  9. Pai ai zis…

    1.Aterizați in București, eu as fi condus întins…
    2. Cel mai aproape loc pare a fi mall-ul Promenada de pe Floreasca…

    Asa se intelege , csf :)) Ca de aterizat aterizezi doar pe aeroport ca banuiesc inca nu te plimbi cu elicopterul pe rooftopsurile cladirilor. Desi da… acolo sus la Promenada in open spaceul din aer liber de la ultimul etaj da bine sa ajungi cu elicopterul.

  10. Da, ma, nene dar scopul nefiind masurarea distantei la primul mall, am trasat niste linii de incadrare – n-aveau ( credeam eu, lol ) sens detaliile “am luat un uber, am ajuns pana la un prieten care sta pe strada XXXXXXXX XX, de unde mi-am luat masina si…”

    Saorma de la noi e doner-ul nemtesc (junkfood nascocit prin anii 70).

    Bai, nu stiu care a fost drumul saormei pana in Romania, desi ar trebui sa ma documentez pe tema, dar pot sa iti spun clar ca e diferita si de doner-ul din Germania. Nu-i rea saorma nici acolo, am lucrat in tara aia in vreo 4 ani in diferite orase si am testat de peste tot, saorma “romaneasca” e altceva.

    Si poti sa vezi diferenta – ca in ultimii ani au mai aparut cateva carciumi care fac ei saorma reinventata ( Taksim, .Calif … ); nu e! E altceva.

    Singurul lor unde mi-a placut mai mult, pana acum, este Israel (JLM).
    Si-am mai mancat bun prin europa la niste turci in centrul Stockholmului la Kebab House, era langa birou, am zis sa-mi incerc norocul, intr-o seara si-a intrat 777. Era sa zic “recent”, da realizez ca au trecut 2 ani, fucking lol

  11. Depinde de condimente, dar si pe la nemtalai gasesti chestii de calitate (sau eram eu prea sarac pe vremea studentiei si mi se parea super bun fata de ce haleam de obicei la cantina).

    Ma refeream la sistemul de protap cu roata de carne presata. La libanezi shawarma e ceva carne marinata si pusa pe gratar, iar prin Istambul in ruloul ala era ca un fel de carne tocata condimentata cu patrunjel si alte smecherii locale (buna dealtfel).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.