Surpriză că vine copilul că dacă am timp să ne uităm în seara asta la televizor că e semifinala II.
Eu am planuri să ies la băut , dar mă surprinde ideea și de ce nu . Până ies ne uităm. Nu îmi place concursul ăsta de niciodată, dar copiii se strâng lângă mine să înfig cablul de BBC 3 in televizor, ceea ce și fac.
Ascult melodiile și scriu notițe pe spatele unui plic pentru articolul ăsta.
Finlanda – unul îmbrăcat într-o haină de ploaie și cu un balon, zice copilul că e o parafrază la IT . Habar nu am ce cântă.
Israel – Un gay cu muzică praf.
Serbia – Se spăla o strâmbă in lighean și cânta varză despre mentosana in corpore grăsana. Măcar o ardea în sârbește ca să nu o înțeleagă mai nimeni. Plină de “dobra”, dar ea nu era bună de loc. Locul antepenultimul, in clasamentul “marș acasă” , efectuat de mine.
Azerbaidjan – Nu fu rău deloc !
Georgia – Niste punkiști mai multă imagine decât muzică. Nicio armonie in cântecul lor .
Malta – O pixie ( probabil de origine britanică) ce cântă pop , voce bună, melodie mediocră, dar lux față de 4 din cei 5 anteriori. Sună a anii ’90.
San Marino – Alt dubios cu sexualitate confuză, dar nu cântă rău în italiană. Bine, în italiană toată muzica sună mai bine.
După aia am plecat la bar in timp ce copiii îmi spuneau că vor să se califice și să câștige Romania finala.
Habar nu am cine cântă ce pentru România , dar mă bucur că copiii au înțeles că e politică, cu fani, nu cu cine cântă mai bine , și eu sper să câștige, dar până una alta plec .
Sâmbătă avem program aranjat in familie.
Ce înseamnă să nu ai net, bă.
