Punctul de inflexiune al inflației abia începe

Sunt căutat în ultima perioadă de un număr neobișnuit de mare de recrutori pentru perioada asta a anului. Începe vara nimeni nu face nimic. Șmenul e că toți oferă nu că mai puțin decât am eu, ci un pic mai puțin decât eram obișnuit să mi se ofere – nu nu spun ei cât oferă, au intrat toți în găleata de căcat ilustrată de poza de mai sus, au ei texte și motive pentru care nu spun cât plătesc, că să cer eu numărul meu, adică să fiu eu fraierul ăla pe care îl angajează ei mai ieftin, păi nu? Sigur, când aplic eu, probabil că merge așa, când mă suni tu marș la căcat.

Ideea e alta, ideea e ca tot mai mulți fac așa că n-au ce arăta, că salariile și ratele sunt alea rămase în urmă de pe care le pleacă oameni și caută, evident, pe alții la fel de ieftini ca ăia, în condițiile noi.

Ce e de reținut e că cred că o să și găsească, pentru un timp, pentru că, pe de altă parte, companii concediază în zilele noastre. Prin urmare se eliberează niște oameni întru șomaj, care oameni o să chițăie un pic și, cel puțin unii dintre ei, vor accepta și bani mai puțini. Iar momentan situația asta de volatilitate va încetini contractele pentru că devine neclar pe ce bani poate cineva să fie angajat.

Morala e una singură, puneți mâna și învățați că, cel puțin o perioadă urmează un joc de-a scaunelor muzicale și nu e musai ca în copilărie unde câștigă cine se așează primul, dar ce e asemănător e că scaunele se vor împuțina o vreme și unii or să rămână un pic în picioare. Inclusiv în IT. Iar asta strict din cauza inflației, care, până politicul se decide dacă vrea sau nu economie inflaționistă, va pune presiune pe afaceri.

Nu e în sensul că dacă nu se vrea economie inflaționistă gata, totul e bine, am lămurit. E în sensul că dacă nu se vrea asta și salariile rămân în urmă, o să avem niște probleme pe partea de consum, cerere, taxe și un pic de criză care e posibil să rezulte în și mai multă inflație, dar cu alte costuri și consecințe.