Servicii Qatar Airways 2022

Prima chestie care îmi sare in ochi e că ăștia fix din București, pe legătura către Qatar, au locuri la clasa business din alea cinstite – pentru ceea ce se poate numi short haul ( e de fapt o distanță medie așa).

Scrie pe scaunele ăstora 25 de ani de excelență. Bă , știi ce? Eu aș găsit câteva moduri in papură, poate că excelență e un cuvânt de marketing, dar comparabil cu ce întâlnesc azi la linii cu tradiție mai lungă de-atât, cam aia e.

Lăsând la o parte tapiseria curată, faptul că îți oferă căști și filme de box office din diverse culturi, unde Hollywood e doar un capitol, serviciile la bord sunt în general excelente.

Ca pe vremurile ălea bune, cateringul catering, vita-vită, băutura-bautură : whisky, gin, vinuri, șampănii, de la niște musulmani… Bine, mi-au lăsat impresia că ne îngrașă ca pe porci și la destinație probabil ne baga la cuptor. Așa e cu zborurile ăstea lungi, până ajungi unde ai plecat ai timp să te îngrași.

In fine, eu eram în post,  doar zic așa, ca prefer maxim suc de roșii, apă, astea, pe avion.

Astea erau pe segmentul mai scurt, spre Doha. Pe cel lung oferă și pastă și periuță de dinți și niște șosete sa poți sta fără pantofi și pe de o parte vin întruna cu băutură și mâncare, pe de alta nu te deranjează dacă dormi, ca mine. Bine, ar fi ceva de zis.

Când eram tânăr era o vorbă, că pe avion să bei și să mănânci că altfel te dau ăștia pe mâna poliției că te suspectează că transporți droguri în burtă sau in cur.  Așa ziceau niste amici de-ai mei și am urmat sfatul. Bine, atunci erau alte vremuri, eu eram copil cuminte, pe lângă ei, unii au murit în pușcărie pe unde îmi fac eu vacanțele. Ghinion

Dar, acum cred că aveau dreptate.  Nu am mâncat nimic pe sectorul mai lung ( 10 ore), iar de băut , am băut o apă minerală . Mi-au dat și napolitană și nu știu mai ce. Pe alea le-am luat dar tot nu le-am halit. Nu îmi era foame , nu de alta, că mâncasem pe segmentul scurt + o șaorma in aeroport in Qatar, doar să o incerc. Consemnez că nici în Qatar nu e șaorma mai bună decât în România.

Ăștia au observat că nu am mâncat nimic nici eu nici soția și pe final de zbor soția a mers la baie , eu îmi întindeam picioarele pe hol. Văd că vine un steward înspre mine, mă gândesc că are treabă și merg până la capătul holului să îi fac loc. Nu, la mine venea, cu o foaie și un pix.  Că a observat el că nu am mâncat deloc și că dacă a fost ceva ce nu mi-a plăcut.  Sau mai degrabă nu mi-a plăcut nimic?

I-am explicat că încerc să nu mănânc la ora aia și că eram oricum sătul. A plecat zâmbind dar neconvins. Și a întrebat-o asemenea și pe soția mea.  Eu mă așteptam să ne caute ăia de la vamă din Indonezia in cur, dar ne-au lăsat în pace.

Pasă-mi-te in 2022 încă mai cară lumea pe avion droguri …Mdeh

Nu știu cine  zicea că nu mai sunt double-deckere cu 4 motoare. Zburau 2 la ora la care decolam eu din Qatar. Circa august 2022, să se consemneze și asta.

Zero Jet lag

După un drum de aproape 24 se ore din ușă în ușă, la 5 ore distanță pe fusul orar nu resimt niciun fel de jet lag. Dimpotrivă, m-am adaptat surprinzător și la dus și la întors.

Cred că succesul tine de zborul de noapte . Să încerci un zbor lung, de o noapte, mai degrabă decât segmente mai scurte . Tot am avut segmentez dar unul a avut 10 ore.

E un pic ciudat, că la dus am plecat noi noaptea din Qatar, dar am ajuns la 5 după amiază acolo, zborul spre est e împotriva ta mereu și resimt asta pe segmente scurte când plec din  UK. Efectiv nu am cum să fac sa ajung , să zicem, la 7-8 dimineața în România, că nu există zboruri care sa decoleze încoace la 3-4 dimineața din UK .

Pe de altă parte cei din Qatar au tratat zborul ca pe unul de noapte. Cred că majoritatea a dormit după decolare, nu ne-a deranjat nimeni cu mâncare, pe cei care dormeam, sau cu altceva.  Doar când se trezea careva.  Desi am ajuns la  5 după amiaza,  și după ceva timp în vamă, când am ajuns la hotel se întunecase deja bine.  Am dormit din nou lemn, și eu și soția. Somn de o noapte.  Cred că secretul a fost și că nu prea am băut cafele , astea.

La întoarcere,  zborul a fost și mai de noapte, plecat la 1 din Denpasar , zburat 10 ore, ajuns pe la 4-5 dimineața în Qatar.  Am dormit și mai lemn.

O mențiune pentru segmentele scurte, București – Qatar și retur. La dus nu am dormit , nici nu voiam, și nu am resimțit deranjul, dar la intors aș fi vrut să văd dacă pot dormi. Am dormit vreo jumătate de oră din 4 , de plictiseală.  Dar au fost prea multe anunțuri deranjante și apexul a fost dat de o stewardesă româncă, șefa echipajului, salut Andreea, care trezea pasagerii să le ofere prânzul. Ăla de lângă mine era un bangladeshean care probabil venea la muncă și îmi închipui că, venind din Dhaka de la el,  era omul leșinat și voia să doarmă. Dar Andreea nu era interesată de aceste aspecte mult prea subtile pentru a putea fi pricepute de ea. L-a tras de mânecă, l-a întrebat de vreo trei ori, a insistat până la trezit pe săracul om, se uita ăsta ziceai că picat din avion fără parașută, intr-un fel de “unde sunt și ce-ai, doamnă, cu mine”.

Nu îmi dau seama daca asta e politica companiei, sau Andreei pur și simplu nu prea ii place munca, că știi că poți să ceri masa și când te trezești, dar ea vrea atunci când trece ea; oricum ar fi, e o lipsă de bun simț atroce să faci asta , motiv pentru care am făcut o mică plângere la Qatar; ia să nu mai ia ei premiul  de cea mai bună companie aeriană și anul ăsta, ce pula mea.

Sper să te dea afară, Andreea, și să angajeze doamne asiatice care nu trezesc pasagerii.