1.Bali.Intrarea și Ubud

Vacanța soției , mergem unde vrea ea.

Au costat mai mult zborurile că au fost luate din scurt. Nu mai contează cât, că nu am plătit eu, hehe.

Aud că mergem în Ubud, că e oraș mișto, dar nu la mare, că sunt multe temple . I-auzi, biserici. Păi alea dupe Valea Oltului ce-aveau?

Dar nu zic nimic cu gura mea păcătoasă, că mai întâi să vedem și cârcotesc eu pe urmă, sau niciodată.

Faci 20 de ore din România ori cum ai da-o. Eu sunt OK cu asta. Lumea zice că “eu nu pierd 40 se ore din viață ( că unii ne și întoarcem) pentru 7-15 zile de vacanță”. Cărora eu le-aș spune “taci în pula mea, că pierzi mai mult de atât, că cei mai mulți muncesc minim 2 săptămâni pentru o săptămână de vacanță, sau mai mult. Cei mai mulți pierd/ pierdeau , înainte de pandemie cel puțin, minim 40 se ore pe lună doar ca să ajungă la serviciu, adică să muncească . Dar îi înțeleg și nu le spun nimic. Muncile lor sunt importante , nu ca a mea. Știm în fapt că nu e vor a de asta cât că nu își permit, de fapt, alea două zile neplătite, că concediile sunt scurte, banii mici. Ghinion!

Intrarea

Ca să intri in Indonezia trebuie viză. Este o formalitate, însă trebuie îndeplinită că le dai ălora circa 35 de eurodolari pe 30 de zile. Se ia la aterizare, din aeroport, dar e coadă, am pierdut o oră cu asta. Alt timp! Alți bani! Unii ar face spume. Că timpul lor e scump, e important. Bine.

Pe net găsești mai multe servicii, dar private, care suprataxează și pentru că nu am incercat, nu aș recomanda vreunul anume , sau să apelați la vreunul, ci dimpotrivă , că par fishy.

Au site oficial ăștia din Indonezia (https://visa-online.imigrasi.go.id/), puteți încerca acolo, problema e că trebuie tradus, că e în limba cailor. Soția a ales să stăm la coadă o oră și cum îmi petrec toată viața împreună cu ea, ora asta nu mă deranjează decât că trebuie să stau în picioare.

Apoi mai scrii un formular vamal de intrare în țară , de ăsta era bine să fi știut că îl puteam completa înainte să ajung la ieșirea de la controlul de frontieră. Uite link aici. Prezinți cod QR la vameș și asta e tot, dacă nu ești traficant. https://bcngurahrai.beacukai.go.id/ecd/?h=beranda

Legat de care, oamenii sunt stricți la călătoria cu animale de companie. Nu sunt OK să le aduci animale și plante de unde vii tu. Taxează produse de import, dar nu prea te privește că ești în vacanță.

Dacă ești drogangiu, consumator de orice ( iarbă, cox , pastile ), și nu te poți abține, sau poate nu vrei să te abții in vacanță, mai bine nu mergi aici. Sunt serioși cu privire la consumul și traficul de droguri și o să te saturi de pușcărie. Pentru trafic am niste cunoștințe dintr-o altă viață care au luat 25 de ani de vacanță forțată. Cineva dintre ei a și mierlit in pârnaie, din câte am auzit, că nu i-am mai văzut de dinainte să se apuce de astea pe aici.

Acum te execută pentru trafic. Tot am avut impresia că văd niște oameni care se ocupă cu dilăritul, știți voi, vând ochelari de soare noaptea, dar puțini și tot cred că e o idee cretină să vrei să cumperi in condițiile astea.

Dacă te mănâncă în cur și nu te poți abține, sugerez un sejur in una din insulele Gili – să zicem Trawangan. Acolo pe fiecare seara mă întrebau minim doi localnici dacă “smoke weed, brother”, sau “want a mashroom, brother”.

Io nu vreau că nu mă bag la un fum cu risc de 4-12 ani de pușcărie și o amendă între 50,000 de dolari și 500,000 dolari. Dar nu era poliție în zonă și cu așa ofertă densă mă gândesc că e o situație de fapt pe acolo.

Așa, să trecem la lucruri mai frumoase.

In perioada asta , ca să intri in Indonezia se cere să fii vaccinat. De minim 3 ori, nu așa , sau 2 + antigen, sau 0, 1 + PCR test, dar te fut cu teste întruna. Pe scurt, nu ești vaccinat e mai complicat. La îmbarcarea din București îți verifică certificatul. Te mai pun sa instalezi aplicația asta, PeduliLindungi, aparent e obligatorie ca să intri in locuri publice, cum ar fi restaurante. Poate pe alte insule, pe Bali nu ne-a cerut nimeni. Oricum nu merge cum trebuie.

La intrarea în Indonezia îți verifică testele PCR , certificatul de vaccinare. In teorie, la transferul de pe o insulă pe alta cu vaporul ( ex: Bali -> Gili Trancavagon ) cer ăia în mesajul oficial să ai certificat de vaccinare sau test PCR, aplicația vieții instalată… Nu a verificat nimeni nimic. Totuși ne-am instalat aplicația înainte să plecăm din Romania și ne-am încărcat datele acolo. Nu am putut sa încărcăm vaccinurilor și merge ca o pulă oricum.

Atenție.

Calci în Indonezia , îți iei SIM de telefon, că altfel ești futut cu roamingul. Operatorii de telefonie mobilă din Indonezia ( nu e listă exhaustivă, că e ditai țara!) sunt: Telekomsel ( Romtelecomii lor ) , cei mai mari, Indosat ooredoo ( care operează sub mai multe branduri MVNO) , Hutchison 3 ( Three, ca ăia din UK ), XL Axiata. Și mai sunt, dar nu contează, că în aeroport in Bali găsești doar Telekomsel și XL Axiata. XL sunt locali și au acoperire mai mică ( Java, Bali, Lombok și orașe principale din Kalimantan, Sumatra și Sulawesi) , dar sunt mai ieftini. Din păcate, sau din fericire, pentru că sunt mai ieftini , nu mai aveau cartele când am ajuns eu, așa că am luat de la Telekomsel. Ăștia, in teorie sunt peste tot și in teorie sunt OK. In practică eu am observat că netul merge slăbuț peste tot. Dar măcar merge in cele mai multe locuri!

Adevărul e că l-am pus pe un telefon vechi care nici nu e 4G. Trebuie să îmi iau alt telefon secundar .

La ăștia cumperi SIM DOAR cu pașaportul și îți înregistrează IMEI-ul in sistemul lor.

Ăsta costă vreo 30 de euro-dolari pe 25GB de net, alea mai ieftine de 15 “se terminaseră” – cred că aveau 3, sau ceva. Mult, puțin, asta e, dai, că nu ai ce face, ori așa, ori:

9 Euro pe MB la Orange România, pe cartela de UK e mult mai ieftin, 5MB/ liră, dar și mult mai ieftin tot scump e. De 30 de lire înseamnă 150MB, probabil îți ajung de googlemaps și chat, dar ar trebui să îți setezi telefonul să nu îți consume nicio altă aplicație nimic. Efectiv nu merită, dai 30 de lire și stai relaxat, nobrainer.

Din Denpasar in Ubud sunt vreo 20 și ceva de kilometri.

De plecat din aeroport nu știu dacă e autobuz , că am zis că am venit în vacanță, nu la muncă la cules de cartofi, noi am comandat taxi de la hotel , poți să iei și din aeroport, probabil mai ieftin. De la hotel ne-au cerut 495,000 IDR deci 500k ce mai – 33 de euro. Faci o oră!

Au drumuri înguste și strâmbe și pline și se circulă lent.

Ai spune că sunt multe mașini și e poluare , dar nu e musai așa. Nu e India, Filipine , sau Egipt. Drumurile sunt asfaltate, mașinile nu sunt trancalice, problema e că sunt mii de scutere, o să abordez circulația separat.

In treacăt, pe stradă până la punctul turistic, vezi un oarecare grad de sărăcie. Nu, nu cum am văzut în Zanzibar, Madagascar, sau Egipt. Nici vorbă. Cam ca la țară în România. Pe alocuri un pic mai pe sărăcie. Dar curat! Însă fiecare casă are o dugheană. Drumul de la aeroport la hotel pare un talcioc infinit.

O să acopăr și hotelul într-un text separat, că e din alt film .

Am ieșit de 2 ori în oraș, hotelul era intr-un sat la margine, in sensul că erau 4 kilometri până în centrul orașului, sau 80,000 IDR ( 5.28 Euro) până în oraș.

Pe jos faci o oră, dar ni s-a recomandat să nu mergem pe jos în oraș. Nici ziua. Nu, oamenii par OK și din ce am înțeles nu fură. In sensul că dacă cetățenii văd pe cineva că fură , că fură de la de-ai lor sau de la turiști, au ei grija de hoț mai întâi și după aia cheamă poliția. În sensul că ei știu că poliția e circa 75% coruptă ( iau șpagă – spusele lor ) dar nu în sensul ăsta, furtul se pedepsește , violența la fel , INSULA pare cam la fel de sigură ca Romania. Mi s-a spus că Indonezia nu e ca Bali, că în alte părți fură și sunt răi. Pe de o parte mă gândesc că e o dispută de genul olteni vs. moldoveni, pe de alta, idea desprinsă este legat de faptul că în Bali 90%+ sunt hinduși, ca religie și cultură, au vreo 2% musulmeți. La nivel de Indonezia e cam invers raportul. Da, nimănui nu-i plac musulmanii și toată lumea recunoaște religia ăstora/ cultura ca fiind problematică, ce să vezi.

In fine, divaghez, dar ce voiam să spun e că motivul pentru care ni s-a pus în vedere să nu mergem pe jos în oraș este “câinii vagabonzi”. Deci cum ziceam – România!

Am văzut, nu erau mulți agresivi, dar oficial, cel mai periculos animal de pe insulă ( o sa revin in alt articol) ăsta e, nu cobrele regale, nu alți veninoși.

A doua problema pe care am identificat-o eu ar fi lipsa trotuarelor, pe alocuri. Deși oamenii conduc respectuos in mare, când claxonează nu e in spirit de “bă, boule” ci “hei, vezi că sunt în spatele tău”, sau “vezi că trec “bip-bip”” , sau ” treci tu “bip”” – tot e incomod pe alocuri să circuli pe marginea străzii, deși nu e așa de periculos să fii pieton cum vad prin Statele Unite gen .

Ubud

In Bali lumea are temple și acasă. Serios, de aia au atâtea temple. Motivul este că pe lângă alea publice, fiecare gospodărie are templul ei , la ei acasă. Poate sună megalomaniac, poate sună că sunt habotnici, dar eu ce văd eu altceva și o să tot insist pe tema asta, că mi s-au atras atenția înainte să vin, că în Indonezia e cu sărăcie și mizerie. Sărăcie mai văd, mizerie mai puțin. Oamenii par sa își respecte casa ca pe un templu. Venind din UK…coaie.

Deși e cald și umed, oamenii, în general, pe stradă nu put. Cred că mai tare puțeam eu, că uneori eram nefăcut duș de dimineața și era trecut de prânz, iar deodorantele astea nu prea sunt ce zice in reclame, toți se laudă cu 3 zile, dar dacă ar ține măcar de dimineața până seara când ajungi acasă ar fi lux.

In fine, ce vreau să spun e că orașul ( in general insula) e curățel, cu oameni curați.

Poze duprin oraș și temple.

Mașina asta e doar de poză. In oraș sunt mai OK.

Sunt mai sustenabili decât europenii în general, din mai multe motive.

Rabla asta e doar de poză. Reciclează mai abitir decât noi, și nu zic decât noi românii. Cartoane la cartoane, folosesc mai puțin plastic de unică folosință, am zis că beau sucuri din paie de orice, numai din plastic nu. Zicea soția că până în 2000 și ceva erau dezastru și că au adoptat o politică destul de agresivă cu privire la mediu. Și, băi, se vede !

Dincolo de asta, oamenii ăștia sunt genul de oameni care îți produc oareșce respect. Sunt muncitori și se preocupă de estetică la toate nivelurile. Au garduri mișto din cărămidă. Băi, mișto, nu că doar din cărămidă, au niște ornamente și niște modele lucrate foarte frumos. Toate casele au ornamente. In fiecare curte vezi arbuști ornamentali, straturi de flori , toate îngrijite.

In oraș toată lumea are o dugheană, un salon de masaj, un taxi, face ceva, fie turistic fie intermediază vânzarea unor producători de obiecte artizanale sau haine. Hainele sunt de bună calitate și produse local, stiti voi unde ni se produc hainele . Că doar cele mai bune se produc aici și ( și în România pentru mine – ia un shot de patriotism )

Am pus și poze cu graffiti și mai așa, ca să fie clar că nu e totul roz, nu e “lux” și scumpătate, cu marmură de Carrara și glam, dar se văd muncă și simțul estetic.

Vezi peste tot negustori care vând chestii, te întreabă din mers dacă vrei una-alta, dar nu sunt la fel de agresivi ca cei pe care i-am văzut prin Africa.

Nu știu cum e cu negociatul, că nu sunt genul și dacă ajung la țigăneli mai mult mă enervez . Tot ce știu e că soția a plătit 100k rupii ( echivalentul a 7 Euro) pe o sacoșă cu fermoar ( in ceea ce mă privește, nu dați cu pietre că nu mă pricep, soția zice că e poșetă) , care arată mișto, dar na, o pungă glorificată ( apreciere masculină) , de care însă aveam nevoie ca să ținem ( adică soția , na, că eu umblu cu mâinile în cur și buzunarele doldora, dacă e după mine ) chestii și să nu ne cărăm cu rucsac peste tot.

Atâta a cerut tanti aia, atâta i-a dat. De la altă tanti a cumpărat un fel de batic, văl ( saru ii zic ăștia ) cu care îți acoperi picioarele când intri la temple , sau când mergi pe strada in zone mai care nu sunt chiar promenadă turistică.

80,000 IDR a cerut, atâta a plătit . Nu e bai. Eu când zic 700 pe zi ( trebuie să măresc prețul că ce pula mea e cu inflația asta) atâta primesc, sau marș la pulă.