Al treilea hotel nu are confortul primului, nici măcar pe-al celui de-al doilea din Gili Trawangan, ne-au furat și maimuțele periuțele de dinți după prima noapte, explic eu altă dată poate.
Veneam de pe insula cu scufundări, snorkeling și relaxare maximă. Zicea soția că a luat un hotel in buza mării, cu vedere la mare, că ea vrea să audă valurile și că dacă sunt OK, la alt nivel de confort…
Nu știu exact dacă ăsta e motivul sau e vreun apropo, că văzând lumea pe aici, și bărbați și femei, bă, pot să spun că Buhnici ar fi fost mulțumit, numai fibră pe ambele sexe , mai mult decât la mine pe burtă orișicât și e de înțeles, sportul ăsta e destul de solicitant și trebuie să fii într-o formă destul de bună, nu neaparat din aia de cozonac.
Am eu niște poze mai bune , dar nu sunt in telefon. O să le adaug mai încolo sub textul ăsta, dacă uit eu pentru că la ora la care scriu beau și un pahar de vin că e deja 10 și jumătate dimineața, nu mai avem apă în cameră și mi-e lene sa merg sa iau altă sticlă, sau să scriu pe WhatsApp să îmi aducă, că ăștia se mișcă încet. Dar mai avem vin și bere în frigider că nu prea am băut vacanța asta, da’ de nevoie, ce să faci.
Acuma, o să învăț eu să mă dau și cu placa, dar nu e grabă , mai încolo peste vreo 15-20 de ani poate, nu aveam planuri pentru vacanța de acum , că tot ce știu despre astea e că trebuie puse seara in pahar cu detartrant.
Văzându-i, însă, am prins un pic de curaj și drag și dacă nu aș fi fost 3 din cele 4 zile într-o dispoziție interioară instabilă – asta e altă poveste – aș fi băgat și un curs de surf.
Când am ieșit din hotel să caute soția ceva ochelari de soare, am văzut pe unii la coadă la ceva ce părea poarta unii templu. Știi cum e cu românii, avem sechele, vezi coadă te așezi la rând și întrebi.
-Ce se vinde aicea, domnu’?
-Bilete de acces la plajă.
-Care plajă?
-Aaaa, e una frumoasă cu nisip alb, cu scări săpate în piatră,o nebunie.
Eu aveam ochii pe la ceafă, nu mai vreau să aud de scări.
Dau un ochi la plaja aia ( nu e ăla nisip alb nici dacă ai cataractă, dar e frumos, ce e drept) , dau un ochi la de unde am plecat și ii zic:
-Aaaa, ce tare, ăștia vând bilete? Asta e plaja de langa hotelul de pe stânci la care sunt eu cazat, uite colo-șa. Voi plătiți să ajungeți aci jos?
-Cum altfel.
-Ehm, enjoy!
O chestie mișto e că la ăștia la magazine găsești lucruri mișto. Nu sunt trențe ieftine, au prețuri cu multe zerouri in banii lor, două cifre in euro-dolari, am văzut și ochelari la 100 de Euro, sau ceva de genul, ideea e că totuși materialele sunt OK.
Eu mă uitam la niște pălării, că așa îmi place mie , in pula goală pe sub pălărie și am și plecat cu una, că nu am ceva calumea de pescuit, de safarit.
Zona in sine nu e cea mai spectaculoasă, dar scrie și pe garduri că nu e Ubud, dar în Bali e populară plaja asta pentru că nu prea sunt plaje ca lumea pe insula asta . Dacă vrei plajă, una din insulele Gili ( Trawangan , Meno, Air ), sau Lombok – de LÂNGĂ Bali.
Dar, din nou, in afară de traficul cu care nu sunt obișnuit, nu resimți lipsa de civilizație.
Poate in afară de talentul de management al cablurilor care îl depășește până și pe am meu. Sunt așa de multe cabluri electrice, linii de medie tensiune și transformatoare în unele locuri încât mă gândesc că e destul de ușor să te trezești la o neatenție electrificat, cu părul creț și fumegând.
La restaurante aici nu prea am fost că era dificil de ieșit din hotel pe picioare, iar de scutere fără permis international eu nu am poftă. Bine, nu permisul era problema, ca să fiu sincer.
Nu sunt chiar ca în Ubud, dar sunt tot curate, tot civilizată, tot cu mâncare bună.
Merită să vii pe plaja asta?
-Să vii, dacă ești cazat altundeva, nu știu, nu cred. E cam greu cu accesul, cam mare efortul pentru ceva frumos, dar lasă. Eu unul, n-aș veni, să plătesc bilet de acces pe plajă.
Să te cazezi aci e altă poveste. Dacă poți să treci peste unele aspecte de confort – nu ești prințesă care vrea 5 stele mai mult decât orice altceva, deși e și un resort din ăla dar nu cu aceeași vedere și ai iarăși problema accesului la plajă, atunci da, merită .
