4. Bali : Restaurante

Cum mergi așa prin Ubud ( Bali) și îți e sete sau foame și vrei să îți sprijini os pe perenă cu burete și burtă pe genunchi te îndeamnă și nu prea, diverse cârciumi înșirate pe marginea drumului.

Zic nu prea că apar, așa comune, nu că ar fi ceva în neregulă cu ele, dar tu ( in speță eu) te afli acolo într-o vacanță exotică și ăștia te întâmpină cu bodegi banale, inerent să te gândești că or fi și capcane turistice.

Când intri , vezi că mai degrabă ești down the rabbit hole.

Efectiv la oricare terasa ne-am așezat , am descoperit un univers întreg și destul de des o orezărie , dincolo de mesele nedeconspirative de la stradă.

Aici am nimerit in prima zi, efectiv primul local de unde ne-a lăsat taxiul, soția voia să bem un suc – hai.

Altă zi altă terasă.

Am fost într-o zi până mai încolo să vedem vulcanul. Eu visam sa fac o baie în el, sau macar să beau o bere rece cu lava până la brâu, dar când am auzit că e o zi întreagă de cățărat până în vârf am zis că lasă, că merge și un cocktail la punctul turistic de unde îl admiri dintr-o depărtare sigură și leneșă .

Și acolo tot așa, terasă, una care nu dă de bănuit când intri , dar înăuntru se transformă într-un mic univers .

Un aspect al locurilor ăstora e legat de gustul fructelor locale. Presupun că până acuma mai toată lumea aai pus gura pe un ananas, un mango, poate un papaya și un fructul dragonului pe care le cumperi din piață sau de la supermarket și ai idee ce gust au astea. Si asta e, că ai doar idee, dar de știut doar crezi că știi. Până când dai cu limba pe un platou de fructe din cele de mai sus și rămâi fără salivă 🤤

In altă zi, alt prânz , sau poate doar o răcoreală în orașul ăla. Ne-au zis ăia să ne așezăm la mesele de la margine dar soția se ducea mereu mai în adâncime așa.

În adâncime poate găsești pești, sau poate găsești Narnia.

De exemplu aici, la intrare nu ai fi suspectat nimic. Ne-am dus pana in fund, la taxatoare, dupa care de acolo mai era încă o grădină. Un film:

Notele, de plată : Echivalentul a 20 – 30 de euro.

2 Replies to “4. Bali : Restaurante”

  1. Eu nu m-am înțeles cu restaurantele lor. Sunt mai degrabă cu turcismele, Iran si arabii. Ce se duce mai la est e greu digerabil. Pe fructe si miere e altceva. Doar in Costa Rica am mai mâncat mango la fel de bun. Si nici berea lor nu m-a dat pe spate. Vrei chestii din fructe da, am băut și nu mă puteam abține, efectiv până a ieșit pe partea cealaltă!

  2. Berea lor e una singura – Bintang – absolut nememorabila, ca orice pisoalca de bodega. Aveam frigiderele pline si pline au ramas. Cu alcoolul nu prea sunt ei , mai gasesti vinuri de import in localuri mai selecte.

    Dar perspectiva mea e alta. Eu ma bucur cand ajung intr-o tara unde gasesc sa beau ceva BUN fara alcool, ca sa nu beau alcoale de nevoie, doar ca apa nu are gust. Iar sucurile astora de fructe si ceaiurile ( chiar si cafeaua) ma fac sa nu imi doresc sa beau alcool. Am mai baut cate un pahar de vin ca voia sotia si na, sa ii tin companie.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.