Călcătoreasă de UK

Din nou, din ciclul “România e o țară mișto, și ho, stai să vină iarna în UK”, că criza e deja parcată pe avarii de vreo câteva luni.

Cu o mie de ani înaintea erei noastre, când mergeam pe proiecte mai mult la clienți și mai puțin pe acasă , comparabil cu  acum, nu între ele, soția se ocupa de ceea ce înseamnă servicii de suport pe linie de calcat haine. Câteodată avea treabă cu crescutul copiilor sau munca ei și mergeam deunăzi la Auchan, unde îmi duceam pantalonii, cămășile, sacourile și baltonu‘, la curățătoria ălora , decartam vreo 60-100 de lei pe hainele de o săptămână ( 4 zile) și asta era. 8 lei cămașa, 12 lei pantalonii,  18 lei sacoul,  nu mai știu cât era paltonul că cu asta nu mergeam chiar săptămânal.  Probabil sunt alte preturi acum.  Cu excepția sacourilor și a paltonului pe care nu le poți spăla în mașina de rufe, mergeam la curățătorie doar pentru serviciul de călcat, că nu știu și nu vreau . Mai simplu, le duceam sâmbătă și le luam duminică. Sau ceva de genul.

La prețurile astea și la sărăcia de dinainte avea sens să îmi calce soția astea, doar o vreme, dar oricum făcea asta și mai scuteam câteva sute de lei pe lună. #zgarcit

Oricum le călca mai bine decât ăia, cu excepția cazului când îmi mai ardea cate o cravată,  sau cămașă, dar așa îmi mai cumpăram și eu altele înainte să se ia culorile de pe ele.

In UK nu prea am apucat multe episoade de calcat haine că lucrăm mai mult remote și, peste asta a venit pandemia.

Acum că s-a dezghețat pandemia, s-au trezit unii să mă cheme de două ori în timp de mai puțin de o lună. Și mai visează că mai merg eu în decembrie.  Scurt așa , câte o zi două și doar pentru că sunt neplimbat și nu i-am mai văzut de ani, pe unii dintre ei ( pe alții niciodată, că sunt prea noi) am zis că hai, mă , fie. Să pierd eu timp și bani din alte părți , mai clătesc un ochi. Mai. Septembrie și Octombrie – dar atât!

Tocmai când m-a părăsit soția; cred și eu, când aude că e iar vorba de călcat, acuma nu mai are aceeași condiție materială ca in 2015 – jet, fraiere!

Anyway , nu e bai. Cum stăteam eu singur cu copiii și cu bunica lor , mă gândeam că cine îmi calcă mie ăstea – spălate erau deja. Păi ăia de la Auchan-ul local, Sainsbury’s îi spune, că au deschis și în weekend. Perfect.

Ajung la ăia sâmbătă dimineață cu bulendrele în pungă, mă uit la preț și prețu-i sus: Bă, ce pula mea, 8 lire perechea de pantaloni și tot atât și cămașa, iar sacoul și mai mult ? Noroc că am haine doar de două zile.  Când fac calculul altfel apreciez soția.

Mă gândesc să caut eu o soluție alternativă, cum ar fi să le calc eu, și brusc se scoală în mine cocalarul ăla care urlă:  “da’ ce, mă, io mă uit la 30-40 de lire?  La valoarea mea? “

Știi cum e: Scump-scump, dar măcar primești servicii de calitate, că am mai experimentat eu asta de când am ajuns aici.

– Auzi, boss, ia-mi și mie trențele astea și să fie lună când mă întorc!

– Yes, sir, they’ll be ready by Wednesday.

Nu prea înțeleg eu accentul ăstora uneori și mi se pare că seamănă cu “Sunday”. Nu-l cert, că sunt în țara lui, îmi dau seama că problema e cu engleza mea și încerc să corectez ce am auzit.

– I am sorry, I didn’t quite get that. By any chance did you say they’ll be ready by tomorrow?

– Nah, mate, next week. Wednesday.

Număr pe degete: Duminică, Luni…

-Aveți mult de muncă în perioada asta, nu ?

– Nu prea , doar că nu avem spălătorie aici, le ducem în [*altă zonă de la celălalt capăt al orașului*] , iar asta o sa se întâmple luni, iar acolo nu prea au personal, dar dacă le duci tu personal acolo azi, cred că le-ai putea ridica luni seara.

-Ah, alright, thanks, then I’ll have to deal with this another way.

Mă uit la another way-ul din cutie și mă gândesc să văd ce se folosește rindeaua asta.

Uitându-ma pe tabla lor de reclamă – se ocupă și cu făcut chei , chei auto , poze de pașaport, la fel de profesionist , desigur – îmi dau seama că trebuia să îmi aduc hainele la călcat acum o lună.

Ai nevoie de un pașaport ? Zece săptămâni, coaie. Nu e bai, vine și în 6 luni.

Și îmi vine să râd când aud românii care dau cu șapca de pământ că “ce e aia să aștepte ei DOUĂ SĂPTĂMÂNI după pașaport și că durează programările mult, de-aia am murit noi, mă , la revoluție?

Plm, cred că după ce se întoarce ea din România, mă duc și eu o tură, să fim chit, că și așa trebuie să mă tund și , îmi iau și niște cămăși la mine, dacă nu le duc la Auchan o rog pe mama… sau ceva .