La mulți ani și pula mea

A fost ziua mea, nu contează când, pe fiecare an e, nu fac mare caz din ăsta , nu sărbătoresc, nu îmi iau liber, de obicei, în general nu prea spun la nimeni când este, nu fac petreceri, nu vreau cadouri, rareori petrec cu multă lume.

Nu e din cauză că sunt zgârcit și nu vreau “să dau de băut” , dar puteți să credeți asta , mi se rupe pula. Nu e nici din cauză că vai, am mai îmbătrânit un an, miau. Nu sunt depresiv din cauzat că mă apropii de 40, poate când o să mă depărtez. Și nu e nici din cauză că sunt unul dintre ăia care nu vor să facă ceva special din asta, cum că e o zi la fel că ori care alta, deși așa e, sau așa ar trebui să fie. Pentru restul lumii e o zi ca oricare alta și păstrați-o așa, că nu vreau atenție specială. Iar dacă e specială pentru mine nu ar trebui să știe nimeni nimic despre asta.

E despre altceva. Cred că ziua de naștere e ceva intim și personal, încă de dinainte de GDPR-ul pizdii și am făcut eforturi să o țin așa. Mă enerva la culme, când pe unde am mai lucrat, HR-ul informa cumva echipa de ziua mea de naștere, că hihihi și lalala “and many more to come”.

Nu am făcut (prea ) mare caz din ăsta, să nu îmi zică lumea ca-s Karen, și-așa mai zic. E de înțeles când cineva îmi ureaza “la multi ani” că își aduce aminte de mine – fie și o zi pe an, că are un reminder setat prin vreun calendar, apreciez sincer asta , eu uit și de oameni de care nu ar trebui să uit și îmi pare rău pentru că o fac, mai ales că unora le este mai important decât mie. Are sens dacă ne-am cunoscut îndeajuns încât să împărtășesc asemenea intimități.

Am un grup restrâns de oameni care mă felicită și știu că o fac din suflet, apreciez asta deși sunt autist in felul meu. Se mai întâmplă să nu le răspund la telefoanele de la multi ani, pentru că sunt prost și consider că munca e mai importantă decât să răspund la ora aia, fie pentru că fac ceva intim și chiar mă bucur de ziua mea și na, cea mai mare bucurie e să nu fii deranjat, știi ce zic?

Aaanyway. Ceva un pic diferit vreau să spun.

Ajunsesem in biroul ăsta cu câteva zile înainte de evenimentul de tristă amintire a unui număr mai mic și pentru că era un birou la care nu mai fusesem, pentru că mă întâlneam cu niște oameni pe care nu ii mai văzusem – fără nimic legat de ziua mea – le-am cumpărat bomboane de ciocolată și dulciuri din duty free. Mai fac eu asta, uneori, poate că nu sunt 100% autist. In mintea mea fără legătură cu ziua mea, că nu aveam să le spun nimic.

Aaaa, Cătălin, ce surpriză, că cu ce ocazie – iete cu ocazia anexării Donbass-ului de către Rusia, dacă altfel nu e bine. Merge?

Dar managerul că” ia stai puțin, că e ziua ta zilele astea , că am in calendar” . Se uită, da, e peste 3 zile, dar tu nu o să mai fii atunci aici. “Laaa mulți ani cu…”. Marș, mă…

-Da, dar nu ăsta e motivul pentru care v-am adus bomboane. Dar dacă vreți voi să fie ăsta, eu nu am nimic împotrivă, câtă vreme va bucurați de ele. Luați, că nu sunt otrăvite ( *dacă m-aș fi gândit de dinainte că mă futeți cu ziua mea, ar fi putut să fie*).

Stop cadru. Pe tipul ăsta nu l-am mai văzut înainte și, altfel, e un om OK, simpatic chiar. Venise în companie de vreo 2 luni, cred, să-i fie de bine, eu mă gândesc că sunt cam de multă vreme pe aici . Nu , nu din cauza asta.

Sunt convins că în mintea lui are intenții bune, să întrebe la HR data mea de naștere ( și a altor colegi, că nu sunt eu special ), să și-o noteze in calendar și să “laaaa mulți aaaani cu saaaanatate, tarararara….”).

Daar nu mi se pare potrivit. Că nu ne cunoaștem atât de bine și nu prea vad rostul. Dacă aș sărbători ziua mea, vreau să mă bucur eu de asta cum știu eu.

E ca și cum eu m-aș interesa când sunt colegele mele pe ciclu și le-aș sărbători cu un ” știu că azi e o zi specială și ești puțin umedă in chiloți , la mai multe și să te bucuri de tampoane cât mai absorbante , ți-am adus un tort cu lumânări! “.

M-am gândit că poate sunt eu prea ciufut, n-o să deschid discuția despre asta, ci doar am limitat orice am avut de zis pe temă la “mulțumesc de urări, apreciez , etc”, pe un ton intimidat, că asta pare să funcționeze, oamenii păstrează măcar distanța în funcție de reacție, au ceva inteligență emoțională. E skillul ăla de care nu a auzit nimeni pe la școlile din România, doar ni se spune pe urmă că suntem autiști. Că totuși Europa de Vest nu e România, București. Acolo nu dă nimeni doi bani pe intimitatea ta, pe reacția la o conversație, te iau pe sus și te aruncă ca la galerie, te întreabă direct unde și la ce oră te întâlnești cu ei la băut, ziua ta de naștere e sărbătoare publică și datorie socială. Știu, că vin de acolo.

Din fericire aici e mai bine. Dar orișicât, am avut surpriza chiar să fie ziua unei colege într-o zi din perioada petrecută acolo , care era la fel de nouă precum managerul și care și ea era prima oară la biroul ăla .

Am vorbit cu ea un pic despre asta, pentru că a deschis ea discuția, bine. A deschis discuția în sensul că trecuse armata rusă cu bocancii și își băgaseră toți pula in ziua ei și nu prea mai era nimic intim, cu o seară inainte. Și eram curios , pe lângă faptul că seamănă foarte mult cu o fosta colegă care avea ziua de naștere în aceeași zi din an ( mi s-a părut curios, trebuie să recunosc) , mi se părea un pic stânjenită și voiam să aflu cum vede ea lucrurile astea.

Din gură nu părea prea deranjată, după privire da. Zic asta in ideea în care în ziua cu evenimentul, managerul a venit cu tortul și lumânările , am discutat totuși că poate nu e bine să le aprindă într-o cameră cu senzori de fum, să sufle și ea la gol. Și din nou avea o mină stânjenită, deși din gură era “all in”.

Dacă ar fi fost un joc de poker, aș fi pariat pe cacialma.

Și am ajuns să mă întreb , dacă treaba asta e doar un corset social care mai mult încurcă, sau sunt doar eu pe altă lungime de undă față de restul lumii.

Eu, de exemplu, prefer să merg cu soția să bem ceva , sau dacă nu se poate, măcar să fiu singur.

Până acum nu am considerat că e necesar, dar poate că va trebui să îmi iau ziua mea liberă, doar ca să fiu liber de activități sociale care cred că nu își au locul.

Știu că e o problemă și la mine și nu am de gând să schimb asta, doar sunt curios daca doar la mine.