Vai, libertatea de exprimare – a fost concediat pentru o glumă!!!

Mă bușește râsul și la gluma tipului și la faptul că Apple l-a concediat pentru asta , dar mai ales la înflăcărarea cu care toți rupții în cur apără ”libertatea de exprimare”.

Deci așa, nenea ăsta era senior VP pe achiziții la Apple, care-i raporta direct lui Cook, și face gluma asta luată dintr-un film, spusă de un personaj cu care seamănă al dracului de tare, nu fizic, dar în sumarul aparent.

Nu contează că gluma e misogină, să se inflameze femeile de asta dacă vor.

Că de ce l-a dat afară. Băi, eu dacă aș fi Tim Cook și unul din angajații din managementul superior spune pe gură că freacă pula la jobul lui – că despre asta e vorba, în mesajul din filmul ăla și în gluma subversivă a lui pulache ăsta – l-aș da afară imediat, înainte să mi se suie în cap angajații plătiți de cel puțin 10 de ori mai prost ( vorbim de ăia din SUA, nu de chinezii care asamblează terminalele) și cărora le-au fost refuzate , bonusurile, că nu se ajung banii pentru toată lumea. Normal, ajung doar pentru ăia care sunt ocupați să-și cumpere mașini scumpe, babardesc ( traducere sub licență proprie) femei și joacă golf – doar în timpul săptămânii , că weekendurile sunt libere.

De aia e dat afară, că toată lumea știe astea, dar nu spui, coaie, așa ceva, decât între prieteni. În public lumea știe că muncești din greu, ai prins un minut liber să te relaxezi.

Aia e – nu e că libertatea de exprimare, e că gura bate curul. Și nu, nu era nicio problemă pentru el dacă făcea gluma aia, dacă statea pe picioarele lui.

Ia uite-o pe tanti asta cum înjură, vorbește urât ( 0:19) și n-o concediază nimeni. He. He-he.

I-auzi-l p-ăsta ce glume are în program . Că e gangster evreu cu cluburi prin Asia.

Diferența e de dacă stai pe picioarele tale, sau pe ale altora. Dacă eu fac o glumă din asta ăia care mă angajează pe mine sunt liberi s-o ia în serios. Dacă se prind că nu prea e glumă, nu prea merge să le spun eu că ”stai, coaie, că glumeam”.

Pula mea, dacă te ia unul ca din oală cu din astea, nu te torni din prima, dacă nu ști ce să spui, bagi una contemporană, o dai la mișto cu crypto, bitcoin, chit că se vede de la distanță că e fals, dar măcar nu îți este imputabil .

După aia vine întrebarea de ”pe cine și de ce aperi, când vorbești de libera exprimare?”. Tony Belvins e mai liber decât oricare dintre voi să se exprime cum vrea și după ce a fost concediat. Omul are vreo 4 milioane și cunoștințe profesionale să mai facă destui bani, poate nu la fel de mulți și nu la fel de ușor ca la Apple, cine știe, dar la $240K dolari pe an e OKiș. + bonusuri, că știți cum e la VP-uri. Plus acțiuni la Apple, că așa e la VP-uri. Plus clauze contractuale barosane, gen la caz de concediere zboară banii, că știi cum e la VP-uri.

Dar toți șomerii, sau plătiți ca șomerii își ridică fustele că, vai, libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare are consecințe. Toți sunt precum drepții apărători ai capitalismului, cei cu buzunarele găurite, care le iau apărarea lui Bezos, Musk, … că se visează și ei că dacă ar fi ei bogați și îi amenință cineva să le ia banii ipotetici. În timp ce se pișă în sticle, că e drumul lung la baie și le mănâncă prea mult din pauza zilnică.

Puță ăla e mai liber să se exprime decât voi. Tu dacă faci o glumă mai nașpa riști să ajungi în pușcărie, sau dacă superi pe cineva, te bate și te fute și pe tine și pe familia ta. Dar îl aperi pe ăla care face o glumă misogină și le râde tuturor în față , care ca drept pedeapsă probabil primește bani și favoruri să plece din firmă.

Apoi să luăm ”gluma”. Orice căcat își ascunde hate-ul sau prostia cu duma asta pe care am auzit-o și la țara la orice prost care jignește și dacă e luat în bot și vede că nu se termină bine pentru el o dă cu ”am zis-o și eu într-un spirit de glumă, ce te bășici atâta?” Eh , ghinion, stand-up comedy-ul e un job riscant, dacă audiența nu gustă glumele înseamnă ca faci glume proaste , sau îți faci jobul prost – oricum ar fi, nu publicul e de vină că nu-ți înțelege umorul, ci e vina ta , că n-ai făcut publicul să râdă, tu trebuie să-ți cunoști audiența; cam asta e treaba cu umorul. Nu poți să dai ca surdu-n tobă și să te scuzi că a fost o glumă.