In general nu sunt fan genul ăsta de “restaurante”, că , in general e mizerie , mâncare proastă și lume de calitate proastă – bețivani și săraki. Mno.
Ultima oară , unde să îmi fi și plăcut, am mers la street food in Copenhaga acum 5 ani. 5 ani, băi nene, cum a trecut timpul….
Ultima-ultima oară fusesem in 2018 in București, unde mna, am mâncat OK, dar atmosfera cam meh.
Acum, am găsit când mergeam la un spectacol , o locație cu așa ceva. M-a atras decorul viu colorat, văzut din afară, habar nu aveam ce e înăuntru și într-o seară am dat un ochi cu burta. Mâncarea nu e deloc cine-stie-ce , au bericioaică bună, soției i-a plăcut un vin alb neo zeelandez, cu note de migdale.
Dar decorcul intim și spațiul redus m-a cam atras și cred că mai merg. De trei ani și să nu știu de ăsta . Hmm. Și curat, asta e – nu găsești peste tot localuri curate în UK – doar cele mai scumpe. Nu zic curat de laborator zic așa că nu-s sensibil chiar la ultimul fir de praf și port și ochelari, nu văd chiar orice început de jeg, sau ignor, dar zic să n-arăte chiar ca în cârciumile sărăcăcioase din România anilor 2000, că au trecut totuși 20 de ani de atunci. Cred că capăt o obsesie.
Maaama, ce te-ai ingrasat!
Bai, ia nu imi mai faceti body shaming , ca se descurca sotia cu critica.
Fix la body shaming m-am gandit si eu, in forma ca nu vreau sa ajung ca domnul din fata purcelusei Peepa asa ca trebuie sa ma apuc de slabit neaparat. De saptamana viitoare, bineinteles.
Arata bine combinatia de lumini, flori si lemn.
+1 pt body shaming. :))) pai daca nici asta nu e reclama la mancarea buna de acolo…