Protestele de genul ăsta.
Distrugi arta pentru atenție. Și o pui în balanță cu viața, că ce valorează mai mult, arta sau viața?
Involuntar presupun, se pune în balanță viața unor nimeni pe lume cu arta vandalizată de ei.
În definitiv, în slujba cărui act îți pui viața, în slujba actului de distrugere? Păi viața ta, în cazul ăsta nu valorează mai mult decât arta distrusă.
Dacă nu ești capabil să creezi, dacă vrei doar să distrugi în scopul beneficiului propriu, acela de a fi ascultat, de a seta direcții și de a conduce, nu ești cu nimic mai presus decât ăia pe care îi acuzi.
Probabil că domnișoarele în cauză nu știu nimic despre Van Gogh, un nebun care și-a dedicat viața pentru a crea artă, că de atât lucru util era el capabil și care posibil că a fost ucis, pentru ceea ce era și cum trăia și cum aprecia oamenii pentru ceea ce erau, nu pentru eticheta lor socială.
Și ca drept răsplată, într-un act de profundă ignoranță distrugi moștenirea creativă a unui om cu pretextul de a scoate din ignoranță.
Uneori arta e mai importantă decât viața, unii oameni au murit pentru arta pe care au lăsat-o în urmă. Unii oameni își pun viața în joc pentru a crea, alții pentru a distruge.
Mon ami, cred ca prea ai inteles nimic din chestia aia.
Dar nu distruge nimeni nimic.
Tablourile atat de importante au o sticla, plexiglas whatever de protectie. Deci maxim strici rama.
Sigur ca stiau si activistele asta, era asa, doar sa atraga atentia. Ceea ce le-a reusit, na, in masura posibilitatilor – astia din presa s-au bucurat de titluri clickbait si ele de publicitate pentru cauza lor.