Mi-a luat un pic să mă prind de o chestie, dar stați așa sa va explic.
Merg la cinema că îmi place. Deh, sunt crescut la țară și am și io frustrările mele, când merg la oraș îmi iau ochii afișele luminoase.
Mergem la ora stabilită, stăm cuminți pe scaune, soția mănâncă toți nachoșii la publicitate, înainte să înceapă filmul, da aia e. Nu mă mai plâng acum încă o dată că bagă ăștia reclame pe banii mei. Am altă temă azi.
Cum stăteam așa să înceapă filmul văd :
Reclamă la ultimul BMW, i7 și ne vorbesc unii despre un nou curent care va deveni un clasic – forwardism. Eu mă uit imediat pe net la preț – 110 MII de lire. Sau 1890 de life pe lună la leasing. Ne-am permite că avem rata mică la casă. Dacă am fi cretini .
Reclama Samsung Flip, e telefon , in caz că nu știți. Mă uit la preț – 999 de lire. Cel mai scump telefon pe care l-am cumpărat , cam 520 de lire. Ultimul l-am cumpărat SH de pe net. Iar nu mă nimeriră.
Reclamă la Lloyd Bank – de două ori am incercat să fac cont la ei, o dată pe persoană fizică , când m-am mutat aici, pula credit check , muie. Altă dată pe firmă. Firma prea nouă, aveam puțin rulaj, mi-au dat un fel de “da, facem , va sunăm noi.”. Acum aș putea face cont la ei, dar nu mai vreau.
Reclamă la Mă-ta ( meta?) Quest 2. Nici nu știu exact ce e , ceva “jocuri” cu ochelari din ăia VR. Aici nici nu cred că e o problemă de bani, sunt doar prea boșorog și prea țăran pentru astea.
Reclamă la cărți de credit cu dobândă 34.9%. Pula mea, cumva trebuie să și plătești pentru toate căcaturile astea .
Băi din toate reclamele, nici măcar cu una nu m-au atins. Au zburat pe lângă mine oare ca in desene animate.
In România nu e așa. Mai vezi o reclamă la Tide , la prezervative, la Coca-Cola ( de parcă bea cineva Pepsi de bună voie ) o cafea , un prostamol. Băi, ce mai , un 70% sunt în target acolo.
Și atunci m-a lovit întrebarea.
Oare, ăștia din UK se așteaptă ca să merg eu la film?
Nu cumva dau filmele ălea pentru altfel de oameni? Unii care cumpără BMW i7 ( sau alte mașini electrice, într-o seară am văzut reclamă la vreo 5 tipuri de mașini electrice, toate scumpe – la Dacia Spring, sau Renault Zoe nu aveau ), care cumpără telefoane scumpe, care au cont la Lloyds , care învârt cărți de credit .
Oameni care nu sunt eu. Mă simt ca un sărac într-o lume care nu se proiectează pentru mine.
Merg totuși la cinematograful cel mai “posh” din jurul orașului în care locuiesc, dar nu e ca și cum mașinile de la ușă sunt doar BMW și Merc ultimul tip. Bine, nici multe ca a mea, și asta e corect, dar orișicât.
Poate ar fi cazul să nu mai fiu un parvenit și să văd mai multe filme acasă , pe torenți.
