Camera de parcare e fără îndoială una din cele mai utile invenții. Utila mie, ca știu ca voi sunteți maeștri și ca toți parcați în spatii mai strâmte de atât cu camioane și doua remorci dintr-o singura manevra. Și ca voi credeți ca senzorii și camera sunt doar pentru femei, la fel ca și cutia automata. Dar măcar nu va veți mai speria când veți vedea ca parchez lângă voi.
Sa zicem ca eu nu sunt cel mai bun parcagiu, probabil ma aflu printre cei mai buni 50 000. Din cartier, gen. Pe la coada listei.
Bine, dacă e sa număr zgârieturile găsite pe vechea masina de prin parcări probabil ca nu sunt prea departe de medie, dar hai sa zicem ca sunt unul din oamenii pentru care parcarea laterala înseamnă să tragi pe dreapta și sa oprești motorul, eventual.
Not anymoooore!
Erau niște neni pe margine, li se sculau ochii mari când făceam manevre. Unu îmi făcea semn sa ma “occhio” în oglinzi ca ma sui pe vecini. Gotcha, bastards!
De azi plantez masina, nu o parchez.
