Când eram copil știam o grămadă de plante și insecte și animale și lucruri despre ele, ca aveam timp sa le știu. Dar mai ales, pentru ca nu eram asa de superficial și ignorant.
-Tata, bureții ăștia de prun sunt comestibili, nu?
-Buretii de prun da, unde văzuși tu d-aia.
-Uite ici. Ia uite ce mari sunt.
-Ma, tata, asta e iasca.
-Sigur nu sunt bureți de prun?
-Sigur, ca asta e mar, iar asta e iasca de mar.
-Aaa. Da, buna observație. Mar.
-Pai bureții de prun cresc pe jos, la umbra prunului, nu pe prun.
Mhhm…
Pentru aia tineri:
Tata știe ce e iasca, ca pe când era el copil mai subțire cu chibriturile, asa ca aprindeau focul cu amnar și cremene, folosind iasca fiarta și uscata pe post de aprinzator, ca se lua focul repede.
Mda, probabil aia sub 25 cred ca vorbesc de epoca de piatra, dar nu. Doar 50 de ani în urma.
Dupa ce am avut de-a face cu un esantion destul de mare, as zice ca generatia de acum nu e mai proasta decat eram noi (desi face eforturi serioase sa para de multe ori) ci e muult mai lenesa. Noi am invatat tot felul de traznai si multe din ele total inutile exceptind poate faptul ca ne-au format un sistem de gandire logic, o capacitate mai mare de adaptare si o memorie de elefant. Astia care vin din urma se concentreaza pe esenta, evita cu obstinatie efortul si trateaza realitatea cu o doza imensa de nepasare. Nu m-am priectat ca… Read more »
:))). Life is for takers.