Numa’ greviști

E clară treaba că atârnă criza pe noi ca ciuma, deja de 6 luni. Unii dintre voi poate credeți că nu, că cine știe, poate ați primit măriri de salariu – fiți sinceri, mai mult ca inflația?

Eu o să fiu sincer și o să spun că am primit miciri. Nu nominal, dar așa, calculat la cursul de schimb, la creșterea taxelor și a prețurilor: MICIRI.

Aveam eu un plan pe temă demult, dar nu merge. Că, plm, una la mână că asta e definiția crizei, alta că nici eu nu mai sunt chiar proaspăt și încă una, că nici nu-s bătut prea tare de vânt, o duc binișor, nu vă frângeți mâinile din grijă pentru mine.

Acestea fiind spuse, mie nu îmi plac greviștii și sindicatele, plecând de la faptul că vrei să mergi cu tren, autobuz, avion, sau să mergi la medic și nu se poate că e grevă. Bine, ăstea au boala lungă, dacă nu e grevă e coadă, se strică ceva, n-au bani, n-au infrastructură disponibilă sau pula mea , alte discuții.

Eh, a venit vremea să fac și eu grevă anul ăsta, acum ceva vreme, băi.

Din aia cinstită cu anunțarea clientului că-mi iau o zi liberă neplătită. Nu că vreau bani mai mulți, la contractori n-ai voie cu din astea; nu-ți convine, nu semnezi prelungirea , sau îți dai demisia.

Că n-au plătit. Nu la timp oricum.

Am mai avut probleme de genul ăsta cu ei, le aduceam aminte, plăteau, nu m-am supărat. Pentru că interacționez cu români și nu văd gravitatea situației. Că da, că o să plătim, că avem bani, nu-ți face griji.

Nu-mi fac, dar pot să-i văd și eu? La timp?

Uneori da, uneori nu.

La un moment dat situația s-a lungit, nu prea mult că nu-s cu mămăliga în gură și am avut un pic o altă abordare – anume, am întrebat de bani într-o zi, mi s-a transmis că da, o să verificăm , luni am scris înapoi și-am întrebat de bani și am menționat că în situația în care nu s-a plătit deja ( dovada plății), o să-mi iau liber de la client o zi și-o să le spun de ce, evident. Dacă situația persistă, reziliere, normal.

Că nu că e OK, că a confirmat departamentul cu pricina că o să plătească săptămâna asta.

Perfect, atunci așa facem , nu îmi dau demisia că păreți de treabă, dar îmi iau o zi liberă azi.

Păi că cum, că dorești să reziliem ?

Io? Sunt grevist și e pe banii mei. Bă, mă amuză că treaba asta pare normal la toate nivelele. Că noi aici avem procedurile noastre, că de ce nu ai escalat mai întâi la noi.

Gen , unde vă treziți, prieteni?

Anterior, într-un alt an, am avut o problemă similară cu unii pentru care lucram de multă vreme. S-au trezit că au început să plătească facturile la vreo 10 de zile după termenii de plată, pentru că de ce nu, atunci au ei payment run-ul. Și înainte ”făceau o excepție pentru mine”. Așa numeau ei termenii contractuali, un fel de favor. I-am lăsat, că n-aveam timp de futut cu ei și nu muream de bani, până s-a întâmplat inevitabilul și n-au plătit nici la momentul ăla. Drept care le-am transmis că o să transmit clientului că întrerup munca pe motiv de neplată, am informat clientul, dar nu am apucat să întrerup munca că a venit dovada plății cu ”urgență” și astea. Ăia au venit cu ”ne pare rău, să moară mama, că nu se mai întâmplă, am greșit ” alții cu ”înțeleg că vrei să reziliem?” și ” de ce nu ai escalat mai întâi la mine”.

I-auzi, pula mea!