Observ ca viata se reduce la asta cum se reduce la bani. E jocul care funcționează pentru aia mari care-si permit ecosisteme suficient de largi cat sa fie interesante. Și funcționează al dracului de bine. Oferi calitate, sau nu, e un detaliu. Punctele și statusul vorbește.
Obișnuiam sa alimentez de la Mol, inițial ca aveam benzinăria peste strada de casa, apoi pentru puncte pe cardul vieții, deși erau cei mai scumpi. Nu ma plâng de calitatea benzinei, bozgorii au marfa buna, dar în 4 ani de alimentat benzina de 50 000 de km, mai mult sau mai puțin ( am mai pus și de la alții din an în Paște) am făcut destule puncte cat sa îmi iau o lanterna, sau vreo 8 litri de benzina :).
Oricum chestia asta a devenit atât de abstracta încât ai putea la fel de bine sa primești pule în cur de punctele alea. E la modul:
Dai puncte? Multe? Ma faci iute silver, gold, platinum, chit ca platinum înseamnă că mi-o trag la muie mai multi negri și cu puli mai mari.
Si beneficiile:
Asta era coada la priority checkin la megahotelul Pullman.
Doar daca ești Platinum. Muritorii de rand stăteau la coada asta.
Nașpa, sa faci checkin în 2 minute când poți socializa juma de ora. Bine, era cineva care ii ținea pe loc pe toți aia platinum. Un super platinum :).
Mda,lumea în jurul meu vorbește de lifetime silver la Marriott. Șmecherie, bro.
Nu spun decat atat. In UK poti sa urmaresti ore intregi cu pop corn in mana si o bere cum multimea de gold sau platinum members si-o ia prestigios in cur de la salile de gym pana la restaurant unde stau sa astepte pentru separeu, la IMAX, you name it.
E absolut minunat cand aia care-si permit ecosisteme largi defapt iti elibereaza tie ecosistemul cat sa te misti in voie 🙂
Ma gandeam eu ca nu e ceva ce-am observat doar eu . Banuiesc ca e multa lume cu timp liber de ars aiurea.