Două filme pentru copilul din mine

Bate falimentul la ușa ăstora cu cinematografe de o dărâmă.

Nu îmi dau seama dacă dispar de tot sau se răresc , sau ce o să se întâmple.

Nu îmi dau sea nici dacă asta va însemna că cinematografia va vinde mai puțin , sau mai ieftin, să mai monopolist și dacă calitatea producțiilor va scădea , sau poate, dacă plătim toți netflixuri, eu am anulat iar, o să crească.

Dar până să se întâmple orice , eu vreau să mă bucur de ultimele boabe de popcorn în sala de cinema. După care va fi mai scump. Că dacă acuma “scap” cu câteva sute de euro lire pe an la către cinemauri și niște televizoare ieftine acasă de acum pula știe câți ani, fără cinema va trebui să îmi fac acasă. Nu, nu mă simt bine pe canapea in living la un televizor cu diagonală de 82 și volumul dat pe “7” să nu deranjam copiii , care e OK că ne deranjează ei pe noi când vor.

O să am nevoie e o cameră de cinema în casă, de un ecran de 2 metri , de sistem de sunet ceva de genul, care o să coste… Sau as putea să pun mana pe niște cărți .

Legat de filme, primul este Dungeons and Dragons : Honor Among Thieves

Voiam să îl văd, că am jucat eu un pic din Neverwinter Nights și Baldur’s Gate. Nu pot să zic că sunt fan, dar mi-a plăcut un pic la vremea aia ideea din poveste. Jocurile, meh, nu prea.

Filmul aduce a ceva de acolo, dar din ce am văzut parcă aduce mai mult cu Neverwinter MMORPG-ul, dar din ăla am văzut doar gameplay pe YouTube, nu am jucat.

Iar aici e partea interesantă. Povestea e simplă, subțire, pare că face o conexiune intre personaje și povestea lor la nivelurile superficiale ( după părerea mea) la care le vezi în general în jocurile astea, dar le cam înțelegi și dacă vi din afară.

Dacă ai orișicât ceva nostalgii cu RPG , asta sau altele de tip medieval fantasy , merge te unge un pic la suflet, până nu ești super-fan D&D, că atunci e posibil să te supere unele disparități pe care le-am observat și eu, dar nu mă deranjeaza, că nu îmi strică amintiri și nu îmi distrug povești sau caractere.

Chris Pine joacă binișor rolul. Michelle Rodriguez mi se pare că face un rol mai memorabil decât de obicei – nu că ar avea în general roluri de mare angajament, de aia se și remarcă. Hugh Grant e mai bun decât amândoi în rolul negativ – aștept sugestii de la Pruteanu de pe lumea ailaltă pentru o traducere exactă a cuvântului “villain”. Antierou merge, dar nu îmi sună cum trebuie.

E un film de văzut cu copiii, sau adolescenți, e amuzant pe alocuri. Ai mei nu au vrut să meargă, nici nu îi leagă nimic de D&D.

I-am luat, in schimb , târâș să vedem Super Mario Bos.

Știu că e “Bros.”, da’ la noi la romulani așa se traduce, “Mario Bos”.

Filmul nu aduce decât variațiuni in poveste, că nu mai poți să faci, in 2023, un film cu prințese care stau in castel și așteaptă să fie ba răpite, ba salvate – trebuie să facă și ele ceva, nu numai să facă mutre ca nu vor să mărite cu ăla care le cucerește castelul sau țara, că e prea zdrahon. Și nu zic că e de rău, foarte bine că este așa.

Te duci la film pentru că e cretinel și amuzant și dacă ai o istorie cu jocul Mario. Ăștia mai tineri și copii sunt cu Mario Karts și Mario Party ( un fel de board game ), cred că nu mai joacă multă lume Super Mario la nivel hardcore, dar e posibil să mă înșel.

Eu am jucat mizeria aia de joc chiar hardcore , cel mai mult pe o clonă de Nintendo ( Terminator). Băi, cu jocul ăsta am descoperit primele soluții de redundanță și HA.

Pentru că clonele alea erau ieftine iar eu jucam ( cu feate-meu, ăla e Mario, eu sunt Luigi ) și 24h continuu, se ardeau transformatoarele pe capete. Și se stricau controlerele, iar în jocurile alea nu puteam salva. Controlerul îl reparam sau înlocuiam atunci, in mijlocul jocului, dar dacă se ardea transformatorul era pa. Și aveam două la care legam ieșirile în paralel în aceeași mufă. Din fericire, se ardea primarul ( circuitul de 220V sau pocnea vreun rezistență care deschidea circuitul nu intra in scurt , așa că am reușit și noi să terminăm gunoiul ăla de joc.

Și băi, după atâta vreme să văd filmul ăsta e așa , haios, dar eu interesant că și copiilor le-a plăcut, deși nu cred că le încearcă nostalgii similare.