Poveștile Disney sunt mișto, dacă ești copil. Mă rog, mie mi-au plăcut.
Problema e cu modelul promovat – dacă vrei să reușești – ”marry a prince”, dacă ești femeie, dacă nu, ghinion ănplm, că am căutat prin pod ceva documente că aș fi eligibil și nimic. Să devii cumva poate fi greu, dar orișicât mai ușor decât să te naști . Ca să devii se poate să ai nevoie de o tonă de bulan și condiții preexistente, dar există o mie de rețete de parvenitism, deci cumva există hacuri.
Problema e că pe vremuri ( acuma au schimbat, tot prost, dar nu asta e subiectul) rețeta era un pic lamentabilă dacă mă întrebi pe mine. Adică m-am bucurat un pic că nu-s femeie, ca să aștept toată viața în castel pregătindu-mă să mă mărit cu prințul, într-un fel sau altul. Plm.
Am încercat să nu încurajez copiii în direcția Disney, că lucrurile ăstea sunt ignorabile și o să continui să fac asta. SPER să nu greșesc.
Pentru că nu poți ignora totul.
Despre familia regala din UK nu mă interesează mai nimic, cu excepția lu’ prin regele Charles, când merge la Viscri, cum ar veni în vacanță în România, la fel ca mine, vedeți, deja mă identific. Vede el ceva acolo dincolo de aprecierea supușilor lui rasați dă pă Londra, din când în când preferă țăranii din vârfu’ dealului. E o chestie.
În rest mi se rupe pula de dramoletele ăstora regale, cine face ce, cine e încoronat sau încornorat când, îmi strică un pic programul zilele lor de sărbători inopinate, dar e OK, nu mă tăvălesc de durere, le iau ca atare , chestii oarecum normale și irelevante pentru mine.
Dar la fel și lor, li se rupe pula de mine, nici nu știu că exist și suntem chit.
Până când mai văd chestii de genul ăsta.
Personajele de genul ăsta au un merit important. S-au căsătorit cu prințul. Da, e treabă de bulan, dar nu e totul bulan. Adică înțeleg că poți să te naști 1 la un miliard și să aștepți să te aleagă prințul dar nu e chiar așa , că e competiție, iar doamna nu era chiar una la un miliard.
Cum zic americanii ”she worked her way up”. Treaba asta e muncită, nu mă interesează detaliile , că nu mă pregătesc să devin ducesă, contează că e muncă.
Ce mă deranjează ( nu prea tare, principial, ca model pentru copii) e țelul pentru care muncești, pentru ce te pregătești.
Păi, e fix cum zice Disney, pentru cariera de soția prințului.
Cumva, credeam că modelul lor nu se validează, dar se validează. The game is on și concurența e reală. Când vorbim de 200,000 de lire pe o postare de social media, merită să muncești de două ori mai din greu decât Cenușăreasa. Nu pot să le spun copiilor, că știu eu o metodă mai bună să faci bani ușor, dar cu multă muncă ( sau orice fel de muncă înainte). Că nu știu.
Sigur, e un grinder, că dacă nu e arab, prințul se căsătorește cu o femeie, pe care o alege el de prin toată lumea, mai probabil din țări civilizate decât din , să zicem Libia, deci nu e fair game și nu are toată populația de femei acces la scenă, majoritatea sunt spectatori, sau se mulțumesc cu concurența pentru prinți mai de mâna a doua, dar orișicât, respectând proporțiile – este.
Și nu pot să zic că mă bucură în vreun fel. Cum am zis, ca povești, mi-au plăcut când eram copil. Să le vezi materializate…
Da nu te simti discriminat ca trebuie sa fii femeie – primul vostru ministru daca nu ma insel e casatorit cu o multi milionara mai bogata decat regele :)))
Cineva cu studii pe partea de psihologie mi-a explicat că e un pic despre depasirea condiției tale dacă extrapolezi un pic. Gen ești frumoasă dar săracă cu stomacul lipit de coloană. Și faci cumva și te ia un baiat de la oraș care nu doar că la el on familie se mănâncă bine, dar are si apă caldă și o mașină ți-ai cam găsit prințul deoarece reusisti astfel nefăcând ceva special să îți depășești condiția. Motivul bântuie destul de mult literatura mai ales din timpurile in care societatea era mult mai clar împărțită și diferențele între păturile sociale erau enorme,… Read more »
Asta nu inseamna mare lucru, ca presupune ca esti deja (frumoasa). Pune asta in contextul pozei de mai sus, care totusi e de la un eveniment, nu după o beție cruntă. Cred eu…
Prin rochie nu e clar, dar estimez ca se poate califica la ”stomacul lipit de coloană” – mai mult simbolic evident, deși nu-i fix așa, nici pe partea economică, nici pe aia de arbore genealogic.
@Catalinx: dar de ce crezi ca se exclud una pe alta de nu l-ai da ca sfat fetelor tale? tipa asta nu a stat acasa sa astepte ajutor de somaj, nu, a dat din coate cat a putut ea ca sa intre intr-un cerc in care sa cunoasca printi – la propriu. s-a zbatut sa fie influencer, actrita, a facut si operatii estetice etc sa arate mai bine – ma rog, vad ca in ochii tai nu a reusit dar na :)))) adica avea si ea cica 2 mil ale ei inainte de harry. si da, nu e mult sa… Read more »
dar de ce crezi ca se exclud una pe alta de nu l-ai da ca sfat fetelor tale? Nu e ca se exclud, e ca imi e cam scarba de ipoteza asta, dar aici am un bias. Eu n-am fost niciodata sotia cuiva si la nivel neuronal sunt niste chestii pe care nu le pot intelege. tipa asta nu a stat acasa sa astepte ajutor de somaj, nu, a dat din coate cat a putut ea ca sa intre intr-un cerc in care sa cunoasca printi – la propriu. Da, aduce un pic a The Talented Mr. Ripley deci de… Read more »
“deci de ce nu le-ai da fetelor ca sfat sa ajunga la o facultate cat mai faimoasa si scumpa, sa intre in cercuri de oameni cat mai bogati ca apoi sa incerce sa gaseasca un sot cat mai bogat?” pentru ca e o diferenta majora intra a alege pe cineva vs a fi ales de catre cineva. si un sot cat mai bogat aia face, te selecteaza dintre saraciile alealalte. si asta are consecinte in dinamica relatiei pana la final. nu trebe mult sa ajung la disctutia ‘cand te-am luat, erai lipita de asfalt si guitai a foame, acuma faci… Read more »