Mai ceva ca pasărea Phoenix

Sau Resident Evil.

Politica, în general, e nămoloasă și datorită sistemului curent de prin majoritatea lumii democratice, nu numai în România, care nu promovează meritocrație și nu retribuie cinstit orice teoretică reușită, prin urmare nu prea ai cum să ai ca alți actori interesați dintre cei capabili de ceva, decât oameni alunecoși care știu să obțină beneficii în feluri creative, sau pur și simplu cu japca.

Dar partidul ăsta e special.

Ai fi zis că după prima generație de foști actori din comunism, de-ai lui Iliescu, noua generație vor fi mai civilizați și mai competenți. Iliescu ne-a lăsat amintire dosarul revoluției, măi animalule, niște mineriade printre alele, ca demonstrație de democrație, drepturile omului și proprietatea e un moft, măi dragă.

Astea sunt puse în balanță serios de faptul că a ”vândut” (oferit ) aproape toate locuințele din proprietatea statului locatarilor chiriași care au voit să le cumpere. Ghilimelele țin de prețul de vânzare și efortul cumpărării, aproape simbolic la valoarea inflației de atunci. Pentru ce e corect și inflația aia era tot rezultatul administrării de proastă calitate și pe partea cealaltă a avut destule efecte negative, dar măcar cu atât o grămadă de oameni s-au ales. Activele respective, care aparțineau statului, nu au fost ele meritul clasei politice care le-a transferat populației, dar fără doar și poate, ei au făcut asta. Că dacă nu le-ar fi construit Ceușescu înainte, n-aveau ce da ( vinde) la populație, aia e altă discuție. Că o fi fost bine, că o fi fost rău și mai bine le mențineau pe chirie și din banii colectați continuau să dezvolte active ( nu se pupa înțelegerea vremii cu privire la democrație , proprietatea privată și privatizarea, și mai ales trebuiau mascate CELELALTE privatizări de active comerciale și industriale), dar beneficiul transferat populației nu este ignorabil .

Al doilea val trebuia să fie cel condus de Adrian Năstase ( ”4 case”), care a fost prins de DNA și arestat pentru inște mărunțișuri.

Probabil cel mai imputabil lucru din perioada aia , pe lângă corupție, a fost suprimarea libertății presei la un nivel la care probabil, Năstase ar fi primit o bătaie pe umăr și de la Ceaușescu – că era pe drumul cel bun. Deși pe dinafară păreau că lucrurile se mișcă către mai bine și pe de o parte, așa răi cum au fost, au dus România în NATO ( lucru care acuma parcă-parcă are ceva sens și valoare, că valoarea unor lucruri făcute sau nu se vede când ai nevoie de ele). Știu că suntem toți defetiști și ”știm” că NATO nu mișcă un pai dacă ne atacă Rusia, dar uite că până una alta Rusia nu ne atacă, nici nimeni, și e momentan ocupată să atace Ucraina, care nu e țară NATO, dar e ajutată de țările NATO, pe de altă parte pentru România nu ar mișca un pai. Dacă ignorăm ceea ce ”știm” și ne raportăm la situația de fapt și dacă ne uităm că tot generația aia a negociat și intrarea României în Uniunea Europeana ( și au dat șpagă și pentru NATO și pentru UE absolut tot ce s-a cerut, ca să nu rămână impresia că au fost buni negociatori – NU. AU DAT, de unde , de ne unde ( adică din resursele țării și munca oamenilor, evident), dar au plătit ce s-a cerut și ineficient așa, au avut ceva rezultate.

Din păcate, în spatele acestor rezultate obținute costisitor, dar de importanță notabilă, a ieșit la suprafață o parte din putregaiul prea rânced ca să poată cineva să-l tolereze.
L-au mazilit pe Năstase și echipa aia de baroni a trecut în plan secund – au fost trași pe dreapta, cum se spunea în comunism, și după o pauză, au venit alții, care și ei promiteau să fie unii noi cu respirația proaspătă, de-ai lui Ponta.

În ciuda fondului socialist, economic, ăștia au luat unele măsuri utile ( scăderea TVA-ului), scăderea unor contribuții, eliminarea unor impozite – după perioada de austeritate ( și un pic consolidarea economică în timpul crizei – nepopulară suferite de ceilalți) au capitalizat pe niște măsuri care nici ăstea nu pot fi ignorate.

Din păcate, pe partea de administrație, mereu-mereu, au avut scheleți în dulap și au ieșit la suprafață nereguli oribile – toată treaba aia cu Colectivul, nu numai dezastrul , cât managementul politic al situației ce a urmat și scandalurile cu hexi-pharma – chestia asta a fost de o degradare care l-ar fi scarbit și pe Năstase, adică sunt unele niveluri sub care nu crezi că ar putea să coboare.

După aia a fost epoca Dragnea, care a prins și el șansa de a arăta că – în ciuda unor acte politice utile pe care le-a împins în față pentru a încerca acoperirea propriilor probleme create, ca un soi de șpagă către populație, dacă vrei – se poate să renaști cu și mai multă pestilență. Unde anterior partidul ăsta avea oarecum oameni competenți pe treaba lui – adică nu le-a contestat nimeni, cred , lui Năstase profesionalismul, sau lui Geoană. După aia au venit cu prim ministru acuzat de plagiat ( de unde si porecla de ”copy paste”) , bătând recordul de cât de jos poți să ajungi, cu Dăncilă.

Noua generație iar a renăscut cu o imagine spălată, s-au lepădat de tinichelele trecutului nu așa de îndepărtat, doar pentru a le exploda mămăliga în față cu un nou record național – cred – să ai ministrul FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE prinsă într-o țesătură de circumstanțe legată de o întreagă afacere care se baza pe tratament dezumanizant, la un nivel la care nu prea își are locul prin Europa, e o performanță. Aspectul ăsta nu-i comparabil cu nimic de la alte partide. De peste tot au furat, au fost prinși că au furat, că au luat șpagă, că au simulat licitații, că au dat contracte cu dedicație – dar ăstea au devenit așa o chestie comună, intră la infracțiuni economice și efectele nocive sunt legate de performanță slabă la orice investiții și unele neajunsuri structurale, firește.

Eh, când discuți de ăștia lucrurile sunt mereu un nivel mai special. PSD-ul ascunde ( la cum îmi pare mie, acoperă, protejează și promovează , sau măcar facilitează prosperitatea) indivizi cu activitate criminală reală, din aia cu pericol social ridicat – nu vorbim doar de corupție și șpăgi. Vorbim de acte împotriva umanității și drepturilor omului. Deși deseori au performanțe politice/ economice obiectiv mai bune decât ceilalți, costul cancerului societal permis să se dezvolte la umbra administrației lor e mereu dramatic.

Ce e interesant e că mereu, mereu au resurse să dezvolte o generație nouă care convinge că ei pot administra mai bine decât alții și destul de des oferă și exemple în sensul ăsta cu obiective reale și comparabile ( pot da exemple de lucrări de infrastructură realizate în județ la mine sub administrarea consiliului condus de PSD, care altfel nu s-au făcut anterior – sunt chestii palpabile și măsurabile, nu e doar gargară), dar absolut de fiecare dată reușesc să împingă pe sub ușă, nu indivizi, ci rețele întregi de indivizi care infestează malign direcții administrative întregi și reușesc să o facă până când tumoarea pur și simplu se împute atât de tare încât nu mai poate fi ascunsă de nimic.