Nu mai vreau să mă uit la nimic ( Operațiunea Monstrul din Loch Ness: 5.1 – Acoperiș )

Nu știu cine și de ce lasă constructorii să plece în viață de la locul faptei

***

La un moment dat am cerut niște oferte de izolație exterioară la casă. Soția că dacă facem aia e musai să schimbam streașina la casă, în față și spate că e putredă și nu știu ce…

În principiu, așa e, ca ea, dar eu nu voiam, că știu eu de ce nu voiam și plm.

Dar într-o zi a venit băiatul ăsta și mi-a adus o carte de vizită că dacă sunt interesat că el face lucrări la acoperiș și…

-Și ia stai, bă, așa , unde pleci – vezi streașina aia? Vreau alta noua.

-Când?

-Ieri, că mă bântuie soția de vreo 2 ani.

– Că vin și mă uit, sâmbătă o facem.

Aveam eu grătar pogramat și am zis să amânăm o săptămână, că poate nu mai vine, dar a venit și au făcut-o vineri.

Au lucrat așa și așa, au pus de fapt o îmbrăcătură de PVC, care nu-i chiar o idee rea. Nu, nu a rămas așa verde. Doar subliniez despre ce vorbesc.

800 de lire amândouă. Mersterul care mi-a făcut biroul mi-a dat oferta de termopane și țeapă de scări îmi cerea 2000 pentru fâșia aia doar din față, morții lui.

După care, mai săptămâna viitoare a plouat și la prima ploaie mi se scurgea apă pe la încheietura geamului pe sub streașina pusă de ei. I-am chemat să se uite și era o țiglă coborâtă vreo 20 de centimetri. Aș fi zis că a uitat-o el, dar se scurgea și picura apă pe acolo demult, că de aia și nevoia. Oricum, poate trebuia s-o vadă și s-o așeze la loc, poate nu a vrut intenționat. Poate a vrut să-și facă de lucru. Poate multe.

Și-a făcut, că a luat țigla de tot și ”urcă-te pe scară, să îți arăt ceva”.

-Aaaoleu, nu! Pune aia la loc mai repede.

-Ai rău de înălțime?

-Azi, da.

-M-am urcat cu teamă și mă țineam cu ambele mâini de buzunare, dar degeaba.

Că eu aveam planul că pun plasticul ăla și pe urmă mă apuc de damblaua mea cu izolat exterior, nu de acoperiș.

-Dar uită-te și tu că nu ai membrană anticondens și s-au stricat lații de lemn și…

Lacrimi și suspine….

-Și ce vreți, mă, acuma?! Pune țigla aia la loc și lasă-mă.

-Că nu că, dacă vrei izolație exterioară mai întâi trebuie să facem acoperișul ca lumea. Că.

-Parcă aveam conversația asta cu mine dintr-un univers paralel, o conversație care oricum nu mai trebuia avută că știam deja unde mă duc, dar cum urma să fie pe banii mei, ăsta din universul ăsta, sunt pe pilot automat ”nu, nu și iar nu”, că poate aș fi putut să scot cămașa pe undeva. Prin cur.

-Am băgat mâna în flocii de vată și am văzut ( știam deja ) că e deja izolată. Am confirmat apoi asta urcând-mă în pod. Dar izolația,

vreo 10-15cm de vată minerală răsfirată și înnegrită, de la lipsă membrană și de la vreme și de la multe. Aaai de pulicica mea.

– Că știi, că nu e numai asta. Vezi tu țigla asta? Sterreberg Courtrai

– Văd, fir-ar mama ei.

-Era produsă în Belgia, calitate.

-Era, acu 100 de ani, că nu se mai produce. Aia.

-Dar noi suntem doi meșteri mari, calfe și zidari (țigani lăutari) și lucrăm calitate și nu spargem nimic.

Olanele sunt cimentate pe țiglă și e de așteptat că se mai sparg, una două. Că lasă că găsesc ei la reclaimed și plm.

Că o să îmi pună ei din nou lați noi și tratează lemnul cu nu știu ce și îmi pun și membrană și… ( bine ințeles că nu au tratat grinzile cu nimic, i-am întrebat pe urmă și dădeau din colț în colț, că ei au spray-at și pula mea – unde mă? minciuni.

Mă, băieți, și dacă faceți asta faceți și izolația, CA LUMEA?

Oarecum ca lumea ( de prin UK ) au făcut-o, cu PIR nu vată. Oarecum, că trebuia lipit cu bandă și pula mea, o să il lipesc eu pe interior, dar nu e tot aia FMM.

Ieftin , 2600 de lire, triunghiulețul ăsta, dacă nu erau olanele…


Că știi că n-avem cum să scoatem olanele că se crapă și nu le putem pune așa la loc că poate îți pică în cap, că trebuie să le înlocuim , luăm noi unele noi ieftine.

-Bă, nu ieftine , de calitate.

Au luat de calitate da, din ălea din ciment.

-De ce n-ați luat, mă , băieți de lut ( costa o liră, două în plus și oricum tot eu le plăteam).

-Vrei să mergem să le schimbăm?

-Mai vreau o pulă.

***

Domnu-i asculta
Si pe ginduri sta,
Apoi poruncea
Schelele sa strice,
Scari sa le ridice,
Iar pe cei zidari,
Zece mesteri mari,
Sa mi-i paraseasca,
Ca sa putrezeasca
Colo pe grindis,
Sus pe coperis.

Atâta că fac gălăgie cu radioul și mă deranjează în ședințe dacă îi las acolo, așa că i-am lăsat să coboare și să îmi ia banii …

De aia zic. Nu mai, gata. Nu mai vreau să văd nimic. Dacă se dărâmă, ducă-se. Dar nu se dărâmă nimic, atâta că ridic o pietricică de undeva și sub ea se cască Mordorul banilor mei.

5 4 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
5 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Alex2
Alex2
7 months ago

Sa poti sa faci 2600 de lire pe zi… e ceva, nu gluma.
Baietii aia sunt milionari, la propriu.

Catalinx
Catalinx
7 months ago

3000 . Și nu o zi, 3. Două persoane, într-o zi au venit pentru câteva ore 3. Plus montat- Închiriat – demontat schelă . Din care o parte sunt materiale

animaloo
animaloo
6 months ago

Frumos. Din toamna ma mut si io la casa, dar nu am decat o baie de refacut, la un moment dat. Si de schimbat un panou electric. Si de….mai vad io

imi place cand scrii numere d-astea. Par asa, random “mai dam 2000e, inca 800”. Bucurie 🙂

animaloo
animaloo
6 months ago

pai da, sunt constient de mizeriile astea. tot dor 🙂
Constient, constiend, dar durerea in suflet e mare

plus ca, pe langa, mai vin cacaturi gen “da poate vreau sa fac ceva in curte, chit ca am putina”. Macar am rezolvat cu grataru deci d-ala nu mai tre sa cumpar