Țara arde și baba se piaptănă

Sau pune niște paie să ardă mai cu talent.

Știe lumea că ard niște insule grecești Rodhos, Corfu, astea – dar și altele. Logica rezonabilă ar include două chestii rezonabile.

1. Lumea să nu se mai grăbească spre astfel de insule întru vacanță,
2. grecii să nu se mai grăbească să invite turiști în vacanță pe insulele alea, câtă vreme au lansat invitații spre departamente de pompieri din țări UE. Adică, plm

Dar banii.

Clienții au dat banii și tot vor să meargă în vacanță. În Evia.

Gove said he was planning to holiday on the Greek island of Evia next week, telling Sky News: “In fact, I’m due to go on holiday, God willing, to Greece in just over a week’s time, not to Rhodes but to another island and I’m looking forward to going.”

The island has been among parts of Greece where wildfires have broken out.

Of the dozens of wildfires that broke out across the country at the weekend, one of the most serious was on Evia, where people living in four southern villages were told by authorities to evacuate to a town.

Corfu and Evia have become the latest Greek islands to order evacuations, as “nightmare” wildfires sweep through the country. 

Parts of Evia, off central Greece’s eastern coast, were also evacuated, with the searing heat showing no signs of letting up. 

Firefighting planes and helicopters have worked tirelessly to tackle the blazes, supported by teams from across Europe. 

N-o să caut pomelnice de exemple și nici n-o să o ard ipocrit, am făcut ceva similar în 2020. Începuse pandemia când eu aterizam în Egipt, pentru că ce pula mea. Și am fost cumva, la limita carantinei – care ne-ar fi adus mai multe șanse de moarte, la sistemul sanitar din Egipt, decât dacă ne lăsau liberi, pe paracetamol.

Așa că nu am supremația morală să dau sfaturi despre ”așa da”, maxim completez și eu poza de ”așa nu”, dar pot să fac observații.

Prima observație e că în virtutea dictonului ”the show must go on”, cred că nu vom știi să ne oprim înainte de a se scufunda, sau a arde lumea cu noi în ea, cred că atunci când s-a scufundat Atlantida, atlanții își vedeau de sărbătorile lor, dansau, cântau, se mâncau între ei, sau ce făceau ei pe vremea aia, și dacă s-or fi oprit 10 minute, a fost să se vaite că e nașpa, că li se udă hainele și nu dansezi bine cu apa până la gât.

Pentru că ne place să dansăm pe morminte, chiar și pe propriile morminte, chiar cu ambele picioare în groapă, cu ultima răsuflare, tragem ultimul fum din țigară și ne răstim la lăutar s-o bage p-aia cu #valoare, așa pentru posteritate.

Posteritatea, dacă or fi, prin vreun accident, mai socotiți decât noi, ne va privi istoric ca la niște proști și vor fi mulțumit destinului pentru că am crăpat dracului. Dacă nu, putem muri toți că am trăit clipa, cum ne-au învățat latinii, până și pe ultima.

Coborând din sfera filosofică la aspecte mai lumești, am alte observații, care fac lururile ”de înțeles”, în contextul actualei organizări socio-economice, cu o economie planificată , în care încercăm să stoarcem maximul de beneficii din orice deal( afacere). Din când în când, din ce în ce mai des în ultima perioadă, are miros de hazna.

Adică, suntem toți pe rezervat vacanțe cu un an în avans, în ideea că pe ”last minute”, prețurile sunt grave, dacă măcar mai găsești ceva liber care să fie cât de cât.

Treaba asta a mers “bine” ( în măsura în care poate să meargă bine să îți planifici vacantele cu un an înainte ), până când peste un an nu apărea o pandemie, un război, un incendiu, o inundație.

Acuma sunt din astea, care se fut cu planurile noastre, în două feluri – unul, că dacă nu poți anula cu rambursul plăților, neavând bani pentru o altă vacanță, o să tot vedem situații hilare când oameni vin și își așează prosopul ud pe plajă, lângă mașina de pompieri care stinge palmierii și hotelul în flăcări, eventual o să-i vezi cerându-le pompierilor să dea un jet și pe ei că e cam pârjol și totuși au plătit all inclusive. Mai la propriu, sau la figurat, mai în glumă mai în serios, lucrurile ăstea deja se întâmplă.

Sigur, e amuzant faptul că fie și în scenariul ”The Day after Tomorrow”, ne pasă mai degrabă de vacanțe și huzur decât de altceva. Repet, n-o spun privind de sus, respir și înot în același căcat.

Și la întrebarea – OK, dar ce să facem, n-am un răspuns mai bun decât o freză tare, dată cu ceva gel ignifug.