A venit vremea să intru în sfatul bătrânilor și să fiu cel mai înțelept. De la carciuma sătească. Din Bulgaria.
Cer o butelie mică de vin alb de la Gabi, care e așa și așa, dar altul mai bun nu au. Am incercat ceva bulgărești; unde nu e , nu e.
Am cerut și aseară și a venit altă chelneriță, de o vârstă respectabilă, dar doar varsta, că sticla de vin cu dop de plută nu a știut s-o desfacă, e tehnologie complicată la tirbusoanele ăstea. Nu m-a lăsat să o ajut, până s-au lămurit că nu poate.
Acum o domnișoară mai tânără, una din astea cu zambet convingător, care pupă meduze. Cuminte fata, doar mă râz și eu care țăranul în târg.
Râdea și zicea că e prima sticlă pe care o desface. Lumea bea alte alea pe aici.
Ok, hai să îți arăt.
Nooo.
Și vânjoasă înșuruba tirbușonul cu amândouă mâinile de a intrat ăla până pe la co…tor în dop. Și după aia ia și desfă. Pula forță.
-Hai să îți arăt.
-Mai desfac din tirbușon, până pot sprijini marginea special creată pe buza sticlei și o învăț fizică cu pârghii și brațul forței – de aia trebuie, copii să puneți mâna pe carte , că nu știi când ai nevoie de fizică în viață.
Mi-a mulțumit și m-am simțit un adevărat Aristotel al sticlelor de vin.
Ce înseamnă experiență de zeci de ani, băi nene.
Mai în glumă, mai in neserios, barmanii și chelnerii in zilele noastre nu mai învață nici să desfacă o sticlă de vin pe clasic?
