Coșmaruri #238: Monstrul din somn

E ceva în aer in perioada asta, dar nu știu ce.  Trag aerul pe nas și mă ustură puțin și mă ciupe pielea pe mâini, ca și când s-ar instala o alergie , dar eu nu am alergii, decât la proști , iar aia e și boală autoimună , un fel de lupus.

Împing copiii, că își pierd vremea printre oameni și hai mai repede că nu e nimic de văzut și pierdem avionul.

Mi se precipită și o durere de cap și simt că mă trage la somn, dar unde să dorm din mers cu copiii după mine.  O femeie nebună se apropie de noi și nu știu ce zice că e zgomot în jur, nu numai în capul meu, dar trage de copii, iar eu îi împing mai în spate, dar lighioana mă mușcă de mâini, de amândouă.

Băi să fie, zici că e șarpe, că pe măsură ce simt otrava curgându-mi prin vine, mi se încețoșează și vederea și tot ce văd e că trage de copii iar eu nu îmi mă pot controla mâinile  s-o dau la o parte și nu am nici poziție bună să îi fut un picior în gură.

Băi, să fie al dracului, probabil visez și probabil că nu mă pot trezi, un alt episod de paralizie in somn.

Ok, am să o rezolv și pe asta, îmi zic, și mă concentrez mai ceva ca Bruce Lee să îmi mișc, în vis, mâinile care zici că sunt amputate , de pare că sunt eu in afara mea și încerc să controlez o păpușă voodoo cu puterea minții, iar după vreo două secunde de meditație îmi zboară mâinile fix către țintă și o strâng de gât pe cotoroanță, așa cum merită, că nu există coșmar care să mă bată pe mine; fix în secunda în care trebuie să mă opresc brusc și să îmi cer scuze că îmi aud soția strigând din ceastălaltă lume, de lângă mine din pat, fiind strânsă de gât cu fix aceeași precizie și cu aceeași mână, de data asta criminală.

Într-o lume sunt un erou, în alta criminal. De asta nu iau eu droguri, că nu am nevoie ( sau am ? ), că pot halucina și fără.

Nu cred că voi ști vreodată ce vrea de la mine, când dorm, bucata aia bolnavă de creier, pe care o suprim când sunt treaz, de mă păcălește să îmi atac soția în somn, că dacă aș ști, probabil aș cere lobotomizare și nici nu e cel mai interesant aspect in context, deși pentru sotie ar putea fi, că ea se culcă cu Jekyll și e trezită de Hyde.

Dar mă preocupă care e mecanismul prin care cu ochii închiși, aflat undeva în somn sau între somn și realitate, creierul meu m-a direcționat pe un sistem de coordonate virtual , să execut in realitate o mișcare precisă in cu totul alt sistem de coordonate.

In vis eram in picioare , iar proiecția inamicului era cumva în fața mea , un pic către dreapta și mai sus ,pe un trotuar ridicat .

În realitate , eu dormeam într-o parte cu fața către sotie , care presupun că era pe spate, sau întoarsă către mine, că nu am vazut-o, fiind beznă în casa de la țară. Mișcarea a fost tot un pic către dreapta și în sus. Dar nici dacă eram treaz nu știu dacă reușeam schema . Când m-am trezit, am simțit destul de clar cât de precis am apucat și am strâns.

Când mă gândesc la simbolistica evenimentelor, scena familiei patriarhale in care le faci rău ălor tăi în timp ce crezi că îi protejezi și le faci bine. Lol, unde am mai văzut eu asta…

***

Voi citiți asta cândva prin septembrie, dar e ceva cu luna lui august, pe final,  înainte de întoarcerea în UK, probabil PTSD, altceva ce să fie, că a mai trecut un an întreg fără să visez ceva notabil și tocmai acum un declic, de cât p-aci să îmi omor soția, urma să citiți aici “Blogul unui om condamnat”  , probabil după ce ieșeam de la pârnaie.