La podul dracului

Într-o excursie mai lungă, de jumătate de zi, îmbarcați in două “open back jeep”, a se citi camionete Hyundai ( cea mai bună mașină din lume – sursa: indescifrabil) cu bena recarosata cu scaune și bare de siguranță, să mergem să vedem the country side de prin Antigua , o laie, insula aia e toată la țară, și mai departe, să vedem Atlanticu ăla Micu ( în comparație cu Pacificu, de exemplu) care e pe partea de est, noi văcănțuind pe cea din Vest. Atlanticul din Caraibe ar puține în comun cu cel din coasta de vest a Europei și Africii, să zicem valurile mai mari decât marea Caraibilor și cam atât.

Podul natural respectiv, de la marginea insulei este doar un peisaj notabil , frumos dar nu deosebit de spectaculos relativ la restul insulei, ci doar așa în general pentru niște turiști veniți din Anglia care e desenată aproape toată pe copy paste și probabil pentru niște americani neieșiți din orașul lor, un pretext pentru restul excursiei, un pretext pentru mine să spun mai multe despre englezi și americani.

Am ales destinația asta – Antigua – în cunoștință de cauză că fiind o insulă în Caraibe, voi da față cu cultura americană și probabil și cu turiști americani, fiind foarte aproape de ei, dar la fel de conștient, că fiind o fostă colonie britanică,  eu venit pe zbor direct British cu rezervare făcută pe site-ul din UK al lanțului hotelier – nu, nu de pe booking, muie booking! – trebuie să de regăsească ceva din cultura britanică și este din amândouă.

Dar ce nu mă așteptam să văd era contrapunerea diferențelor culturale și societale englezești ( britanice, na ) cu cele americane. Pentru mine , romulan, est european, britanicii erau mai asemănători cu americanii, decât cu restul europenilor.  Desigur că știam diferențele majore, dar puși față în față altele subtile s-au conturat, care mă fac să mă înțeleg pe mine mai bine, de ce îmi plăceau britanicii, până să mă mut la ei acasă și să iau în bot căcaturile care nu le mai încap sub preșuri și de ce sunt un pic americanofob tradițional.  În sensul că nu apreciez prea mult cultura lor, dincolo de niste lucruri superficiale care îmi plac și mie – gen unele mașini , unele filme, dolarul și religia  cu icoana lui Ben Franklin, astea.

În fapt, am sperat că mergând în vacanța asta mă voi apropia de americani mai mult și poate voi realiza că lipsa mea de apreciere pentru cultură americană e de fapt una superficială desprinsă din cinematografie și presă, că de fapt americanii reali, care nu sunt pe o peliculă, sunt mult mai aproape de sufletul meu și poate o sa mă vindec.

Nu. Dimpotrivă. Mă simt mai aproape de britanici, că alți europeni nu am întâlnit acolo decât la plecare, dar asta e altă poveste.

Am constatat , ajuns la podul dracului că erau de fapt două astfel de “jeepuri” , doar că am fost separați – englejii cu englejii, iar eu și soția , cu americanii.  Așa s-au gândit aia la hotel, nu știu de ce, și ne-au pus într-o remorcă plină de americani de clișeu. De ce, dracu știe, nu știu dacă s-au gândit că noi suntem mai compatibili cu americanii, dacă ne-au pus ca să nu depășeasca masa maximă autorizată în căruța cu americani, sau poate că britanicii sunt mai incompatibili cu americanii decât noi și nici nu voi ști, că nu am întrebat, dar separația era clară.  Nu era picior de britanic cu noi, nu era picior de american în cealaltă mașină.

Soția avea de departe greutatea cea mai mică din mașina aia, eu pe locul doi, iar al treilea cel mai ușor era un american tânăr , care era altfel mai bine făcut și in condiție fizică semnificativ mai bună decât mine #respekt, dar consoarta dumnealui îi ducea la nivel de grup ( familie ) oarecum înapoi în paradigma de clișeu american.

Tot aud glume, cred că sunt glume, cum că femeile din America vai, ce femei și degetele întinse către Hollywood. Trebuie că la unul din cele mai scumpe resorturi din Caraibe vin doar săracii rulotiști , cu balenele lor obtuzunghice, femeile alea frumoase din America, care apar ]n filme și pe insta erau puțin plecate. Poate că nu e sezonul potrivit. Sunt dispus să cred asta , mai degrabă decât să cred că realitatea de la “televizor” e construit pe ultraminorități de oameni care rulează pe bugete de la jde milioane în sus și pe care îi găsești în alte sfere . Că dacă e ultima variantă, e groasă treaba, mai ales în contextul în care un canadian vine și îți spune – ”femeile din România sunt frumoase” – eu evit să fac această afirmație, altfel aș putea spune că soția era cam de departe cea mai frumoasă și în formă femeie de acolo și na, noi nu mai suntem cei mai tineri. Dar nu o să spun asta , pentru că e o afirmație subiectivă cu interes vădit, prin urmare rog juriul să ignore mărturia și să o excludă din dosar, o să spun în schimb un alt lucru dezamăgitor.

Erau la resort și cupluri de culoare, că nu mai e de bun simț să le spui negri, aparent. Da, înțeleg că e jignire, că după câteva zile de luciul apei arăt și eu aproape la fel, strigă lumea ”Țăndărei” după mine, ”țigan de la Craiova” și toate cele – numa’ rasiști!

Nu i-am văzut în excursia asta, că activitățile astea de safari cred că sunt mai de exploratori fețe palide,  ei erau cu excursiile cu catamaran/bărci, petrecere, altceva – am fost și acolo aveți răbdare. Nu vă grăbiți să trageți pe nas elitism din rasa albă, că nu asta voiam să zic, ci că dintre turiștii americani de la complex ăia negri erau mai răsăriți – domnii mai in formă, sigur, o ardeau deseori în dezbateri despre  care e/a fost  mai bun dintre Michael Jordan sau LeBron James – am căutat pe net să văd cine e al doilea că nu știu de-astea, că white men can’t jump – dar orișicât , în formă, iar doamnele lor erau mai puțin supuse riscului de a fi abordate de vânătorii de balene.  Doamnele de culoare, de la complex, (fac precizarea asta, că nu e statistică) deseori citeau de pe kindle, americancele albe mai des mâncau și beau. Deh, vacanțe și vacanțe.

Dintre albi și negri,  din mai multe aspecte , părea că negrilor le pasă mai mult de ei. Rasism, ne-rasism, asta e observația mea din teritoriu.

Închizând paranteza, am asistat la o discuție amuzantă dintre domnii americani despre masonerie, că erau amândoi masoni în nu știu ce loje și păreau foarte mândri de asta, iar doamnele lor erau “bleah, we’ve gone so far, you’re members of a society that does not accept women” , iar americanii le-au tăiat-o consensual cu “find your own sororities!”, case closed.  Pesemne nu știau doamnele lor de masoneria de rit francez care are și loji de femei, inclusiv în România, nu știu dacă e cineva membră, lol, dar există pe wikipedia, cel puțin. Altfel mie acestea mi se par niște glume, vorbind la timpul prezent, dar cine știe.