O nouă zi, după un an

Merg ca o floricică , la resort , la biroul de sporturi de apă, că știți, eu vreau să mă dau la fund.

-Sigur, ceferticare ai?

-Am ceva, dar așa de bază, Open Water, nu advanced nimic fancy, sunt un mediocru.

-Bună și aia, fumezi, bei? Ai peste 45 de ani?

-Încă nu.

-Bun, când te-ai dar ultima dată cu peștii?

Să tot fie vreun an, drept care m-au chemat la o ședință de orientare, să vază ei ce mai îmi aduc eu aminte și să mai îmi aduc eu aminte ceva.

A doua zi, la orientare, tot ca o floricică în slip cu pula în mână, se uită doamna și îmi zice să-mi iau dreacului tricoul pe mine , că nu facem striptease acolo – pesemne nu îți dau ei costume, poate îți dau dar se așteaptă să știi să te îmbraci, nu stai în curu gol cu butelia în spinare. Zis și făcut, m-am dat jos de pe bară și m-am îmbrăcat la loc, am făcut exercițiile care arată ce skillos sunt și m-au validat drept bun de scufundat.

După care, următoarea zi, butelia în spinare și pe barcă să mă remarc.
M-am remarcat prin prostie crasă, beștelindu-mi un dej’ti, în timp ce încercam să strâng clema BCD-ului pe butelie. Este gen ”Scufundări – Lecția 1” cum să NU îți prinzi degetele în timp ce strângi clema și sunt mai multe tehnici în funcție de clemă, cataramă, inclusiv, apasă cu palma, etc. Lache al vostru, nu.

Nu contează, un plasture înfășurat pe deget mai tărziu, veselie, voie bună, nu anulăm scufundarea pentru atât.

Legat de care, de la stânga la dreapta, doamna englezoaică, îmbrăcată ca englezii, costum full, soțul dumneaei avea și glugă, mănuși, două ceasuri, tot ce trebuie. Eu prefer un costum ”scurt” in zone tropicale cu apa la 28-30 de grade și așa mi-am și cumpărat, deja pe-al doilea, unul mai cu burtă un pic.

Americanii la pantaloni scurți și bluză de apă / tricou, dar make no mistake, americanii sunt nebuni cu ”gear”-ul, nu ca țăranul român cu furci, coase și topoare. Oamenii știau ce fac acolo, nu ca mine; aveau propriul BCD, regulator, măști, labe – foloseau doar butelia de la centrul de scufunări, că nu-s mulți nebuni să se care cu alea pe avion. Doar de doi ani zic că-mi cumpăr și eu un regulator ca lumea , dar zisul nu se condensează în vorbe și aș fi avut nevoie, că de ce?

Una la mână , o să mă auziți pe filmulețe cum trag dintr-un regulator cu supapa futută de zici că e ultima mea respirație de pe planeta asta, zici că-s la terapie intensivă pe life support. Am dat eu volumul mai încet pe filme, ca să nu cheme cineva poliția, dar l-am lăsat acolo pe sub muzică pentru un indiciu de cât de creepy pot fi unele lucruri în timpul scufundărilor.

Apoi, că ajuns acia pă americi am fost lovit în ochi de ”haide să-mi spuneți toți cât aer aveți în fiecare butelie, cea cu mai mult aer merge la prima scufundare, tot ce e peste 2500 de trece, ce e sub , nu-i de-ajuns

– Ce e sub cine, mă?

La școala de scufundări PADI și pe unde m-am mai dat până acum, noi vorbim pă dialect european despre aerul în butelie măsurat ca presiune în bar = at ( cu precizie de 98.5%) și adâncimea în metri, NORMAL. Pe americănește aveam presiunea în PSI aproximativ 10 PSI la 0.7 atm, care este 175 at pe 2500 psi – simplu, pot sa fac conversia asta in minte. Dar celelealte gen – eu stiu ca daca ma intreaba divemasterul , sau buddy-ul cât mai am în butelie, e un mecanism de arătat sute de atmosfere – deget pe tricou la fiecare sută și degete în aer pentru fiecare 10 . Cu pumnul ridicat arăți că mai ai 50 at și intri pe rezervă.

Aia înseamnă circa 700 PSI. La ăștia arăți fiecare mie de PSI cu degetul pe tricou, fiecare sută de PSI cu deget în aer – nu-i pasă nimeni de zeci de PSI. Când mai ai o mie, arăți ca la 50 atm…fuck it.

Englezii aveau propriul regulator cu bari – ia și comunică .

De la sesiunea de orientare mi-a zis tanti instructoarea să încetez să convertesc PSI în bari și înapoi, că mor asfixiat sub apă, presupun că-mi vedea ochii când se dădeau peste cap ca păcănelele. Dar am încetat să mai convertesc și am mers pe craca aia logică, cu îmi bag pula, fie ce-o fi, dar abia în mijlocul scufundării, când mi-am dat seama că consum tot aerul și timpul pe calcule matematice de conversie.

La a doua scufundare eram pe sistem american, lobotomizat de sensul numerelor, că oricum nu am simțul realității în PSI și feet, dar aia e.

Oricum, după ce vezi primele barracude în baltă îți piere pofta de convertit PSI in bari.

Care este, cum stăteam eu pe barcă și ascultam ce e posibil să vedem la locul cu pricina, auzind cuvântul ”barracuda”, îl opresc pe ghid cu:

-Băi, ia stai așa, barracudele nu sunt agresive, nu-s periculoase?

Tocmai cu o zi înainte îmi spusese un student care era ghid la locul de bălăceală cu stingrays , ca-s mai periculoase decât rechinii și că au avut un atac unde o barracudă a halit-o de față pe o turistă, în principiu că avea ceva blinguri metalice la gât, orice pește răpitor trage la fiare. Poate vă arăt toamna asta, dacă am timp să merg la știucă cu niște prieteni.

Răspuns:

-Man, this is the ocean and you’ve nicked your finger – you must realize by now that you are the bait.

Gulp.

Baracudele sunt ăstea. Nu m-am scufundat bine și erau pă zonă. N-aveam bling.

Filmul întreg pă youtub.

Mă mai întreabă câțiva amici lucruri despre scufundări și înainte de orice ar trebui să spun că eu am în total 13 scufundări de toată viața, sub 10 ore sub apă, nu am păreri de expert și dacă e ceva valoare în ceea ce spun ține mai mult de diversitatea locurilor unde am făcut scufundări, dar nici cu asta nu-i mult de zis, cam de la 100 de ore sub apă încolo ai ce spune. Eu nu-s nicidecum pe-aproape.

Nu e ceva greu, iar de periculos poate fi periculos – iar cel mai mare pericol e dat de lipsa experienței, de reacții greșite în situații deosebite și de dacă te aventurezi dincolo de nivelul pe care îl stăpânești.

Echipamentul în sine este greu și dacă nu ești profesionist cel mai bine este să te scufunzi asistat, cu ghid și tot ce trebuie.

Dacă merită efortul, riscul și banii nu am să pot spune niciodată pentru altcineva. Când te uiți la un clip pare simplu. Însă după scufundarea asta eram toți ca vai de noi, a fost un pic de curent, valuri cam mari și la intrare și la ieșire, eu nu am mai mers și la următoarea, că eram leșinat și aveam programat un snorkeling cu soția imediat după, iar scufundarea mi-a lăsat impresia că nu a fost așa wow ca ultima, din Bali.

Well, asta e și trebuie să știi că nu toate o să fie extraordinare, nu îți va pune nimeni peștii ăia cei mai mișto în fața ta, sau țestoasele , să înoți cu ele și mai ales, că parte din efort îl faci să te menții în formă, sau să îți crești forma, ca să te poți bucura relaxat de scufundările care se dovedesc a fi extraordinare.

Bine că m-am împins cumva de la spate singur să mai merg la încă una, că aceea e de top 3 pentru mine, lurcu care nu înseamnă mare lucru, din 13 :).

Cam așa a fost finalul.

Domnul din închidere are la vreo 50 de ani ( n-am întrebat) dar forma fizică a unui soldat. Este cam așa de epuizant și ai nevoie de ceva stamina.

5 4 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
trackback
4 months ago

[…] la amatoru de catalin cum s-a scufundat el. Si cica „Lache al vostru”. Lache amator. Nu boss…un amator […]