L-am văzut pe Ciolacu‘ la conferința cu Netanyahu. Cam timorat, Bibi la 100 și câți ani are, cu războiul pe cap, părea mai plin de vlagă și de viață.
De abia lega vorbele între ele în românește – și nu e că nu ar ști engleză, că de înțeles a înțeles și l-am auzit și vorbind cu altă ocazie, dar i se ascundeau cuvintele pe undeva prin spatele unei expresii chinuite și părea că aleargă după ele.
Nu știu ce să zic, care e scopul vizitei, dar nu părea că a ajuns de bună voie acolo. Că o fi văzut ceva ce noi nu am văzut, că o fi aflat ceva ce noi nu știm, de la cine l-a trimis, sau cine l-a primit; mie român nu mi-a transmis încredere, ci am citit în ochii dumnealui un moment de rătăcire.
Nu am a-l critica pentru nimic, doar încerc să judec cam ce-i nespus , în spatele draperiilor de la sălile de conferință.
Mie unul imi e cam clar ce se intampla: a fost chemat sa aleaga intre israel sau statele arabe.
I s-a spus ca va urma un razboi de durata, cum nu a mai fost niciodata pana acum.
Asa ca a fost chemat sa spuna cu gurita lui de care parte a baricadei este.
El nu ar fi vrut sa aleaga. Ar fi vrut sa ramana ca acum, sa fie prieteni cu toti.